SIGHIȘORENI COLABORATORI AI SECURITĂȚII

   O listă a “colaboratorilor” Securității dată recent publicității a creat vâlvă în rândul populației. Potrivit Revista 22, cea care a publicat lista, la 30 de ani de la Revoluție ar trebui totuși să aflăm adevărul despre elitele colaboraționiste și rolul lor. Există o singură cale: desecretizarea și predarea către CNSAS a dosarelor aflate la Serviciul de Informații Externe. Revista 22 cere public tuturor instituțiilor implicate în procesul deconspirării Securității să facă demersurile legale în vederea clarificării subiectului colaboratorilor Centrului de Informații Externe, a căror protejare nu-și mai are rostul. 

   În februarie 1985, generalul-locotenent Aristotel Stamatoiu, şeful Centrului de Informaţii Externe, a emis un ordin prin care le cerea tuturor unităţilor subordonate să-şi actualizeze situaţia surselor aflate în legătură şi să transmită datele lor complete către UM 0503 (Cartoteca CIE). Drept urmare, la 13 mai 1985, UM 0225, unitatea care se ocupa de „contracararea acţiunilor ostile RSR desfăşurate de centrele de propagandă din străinătate“, a emis un tabel conţinând numele colaboratorilor pe care îi avea în legătură la acea dată, tabel pe care l-a înaintat, conform ordinului, către UM 0503. Lista celor 200 de colaboratori a fost publicată pe site-ul Revistei 22 și poate fi consultată aici.

   Despre UM 0225 din cadrul fostului Departament al Securităţii Statului se ştiu foarte puţine. Nu s-a scris mai nimic în toţi aceşti ani şi nu fără motiv, pentru că, sub enigmaticul indicativ, s-a ascuns, înainte de 1989, una dintre cele mai nocive unităţi ale spionajului comunist. Spun „spionaj“ pentru că, în conformitate cu organigrama Securităţii, unitatea făcea parte din Centrul de Informaţii Externe (CIE sau UM 0544). Nu ar trebui totuşi să vă lăsaţi păcăliţi de titulatura simandicoasă (în cazul în care vă număraţi printre cei care cred că spionajul ceauşist era altceva faţă de Securitatea internă), căci atribuţiile ei de serviciu nu aveau deloc legătură cu spionajul. Aveau în schimb legătură cu poliţia politică. În ceea ce priveşte natura activităţii desfăşurate de ofiţerii care lucrau acolo, singura deosebire faţă de ceea ce făceau colegii lor de la direcţiile interne consta în faptul că „ţintele“ nu erau românii din „marele penitenciar RSR“, ci aceia care reuşiseră să fugă din el. Emigranţii. Cei care îl „necăjeau“ pe Ceauşescu, cu precădere în anii ’80, „defăimând realizările patriei noastre socialiste“ (ca să folosesc o sintagmă clasică readusă, iată, astăzi, din nou la modă). Tocmai de aceea unitatea era cunoscută sub titulatura „Brigada Emigraţie“ sau chiar, şi mai explicit, „Brigada Antiemigraţie“. Cu accentul pe „anti“.

   Deşi a căpătat indicativul 0225 în 1978 (indicativ sub care a funcţionat până în 1989), unitatea şi „linia ei de preocupare“ nu erau deloc noi. Emigraţia română a fost obsesia constantă a regimului comunist încă de la instaurarea lui, motiv pentru care unităţile Securităţii care se ocupau de anihilarea ei au fost tot timpul considerate partea cea mai importantă a instituţiei. Fuga lui Pacepa din 1978 a determinat necesitatea reorganizării întregului „spionaj“ comunist şi astfel din fosta Brigadă „F“ (V3) a DIE (Direcţia de Informaţii Externe) au fost desprinse sectoarele 1-3, care au constituit nucleul noii unităţi. Ea va figura în organigrama CIE sub numele de „Secţia a IV-a Emigraţie“. Conform notei interne nr. 00425/28 aprilie 1980, ca urmare a „orientărilor“ primite de la Nicolae Ceauşescu, unitatea s-a aflat de la data respectivă sub coordonarea directă a celebrului Nicolae Pleşiţă (general-locotenent, adjunct al ministrului de Interne şi şef al CIE), o dovadă a importanţei acordate „preocupărilor“ ei. Care au fost „faptele de arme“ ale lui Nicolae Pleşiţă de-a lungul carierei sale în fruntea CIE nu cred că mai trebuie să amintesc. Atentate cu bombă, bătăi administrate dizidenţilor prin intermediul unor grupări mafiote şi ameninţări cu moartea la adresa celor care îl criticau din străinătate pe Ceauşescu. Deşi nu era implicată direct în executarea acestor acte de terorism internaţional, UM 0225 şi agenţii ei au jucat un rol foarte important. Informaţiile obţinute de colaboratorii unităţii în timpul misiunilor din exterior (schițe ale caselor unde erau invitaţi cu inima deschisă, rutina zilnică a „prietenilor“, planurile de viitor ale acestora, starea psihică, informaţii despre membrii familiei etc.) au fost exploatate din plin în conceperea planurilor de anihilare a „emigraţiei ostile“.

   Pe acestă listă cu 200 de nume apar și câțiva sighișoreni: Ciocîltan Virgil Aurel (istoric la Institutul "Nicolae Iorga"), Jiga Aurel (profesor la Școala Generală Nr. 1), Maior Octavian, (profesor la Școala Generală Nr. 4), Roth Walter (profesor la Universitatea Cluj Napoca), Sava Eugen (inginer la I.A.S. Sighișoara), Theil Gheorghe Gerhard (inginer la "Casa Scântei") și Tudor Ioan (profesor la Liceul "Joseph Haltrich").

Sursa: revista22.ro