ZIUA MONDIALĂ A ECHITĂȚII SOCIALE, PRIN OCHII PROIECTULUI ”MAINSTREAM SIGHIȘOARA”

   Una dintre marile provocări ale lumii contemporane este să răspundă inechităților sociale izvorâte din suprapopulare, migrație, discriminări (pe criterii de rasă, etnie, religie, cultură, orientare sexuală, dizabilități), corupție, sărăcie, educație lacunară, încălcarea drepturilor fundamentale, particularități statale etc.

   Organizația Națiunilor Unite, fondată în 24 Octombrie 1945, s-a angajat să mențină pacea și securitatea globală, să dezvolte relațiile prietenești între națiuni, să respecte drepturile popoarelor, să coopereze în vederea soluționării problemelor internaționale de natură economică, socială, culturală și umanitară, să promoveze dialogul intercultural și interreligios.

   La 26 Noiembrie 2007, Adunarea Generală a ONU a hotărât ca, începând din 2009, ziua de 20 Februarie să fie marcată drept Ziua Mondială a Justiției Sociale (sau Ziua Mondială a Echității Sociale). Inițiativa urmărește influențarea politicilor publice, sensibilizarea comunității internaționale cu privire la sărăcie, șomaj și excluziune socială, dar și promovarea solidarității, dreptății sociale și egalității de șanse.

   Tema aleasă pentru 2019 esteDacă doriți pace și dezvoltare, lucrați pentru justiție socială”.

Justiția socială, de la învățătură religioasă la popularizare laică

   Sintagma ”justiție socială” îi aparține preotului italian Luigi Taparelli, care, în 1840, considera că oamenii trebuie să aibă aceleași drepturi și oportunități. În a doua parte a secolului 20, filozoful american John Rawls a preluat această învățătură religioasă și a popularizat-o printre laici, considerând că o societate este justă dacă respectă următoarele trei principii: garantarea libertăților fundamentale, egalitatea de șanse și păstrarea inegalităților ce pot fi în profitul celor defavorizați. Adepții justiției sociale cred că statul are obligația fundamentală și morală de a le garanta tuturor cetățenilor săi (indiferent de clasa socială din care fac parte) bunăstare și respectarea drepturilor.

România, pe penultimul loc în UE la înfăptuirea justiției sociale 

   După 10 ani, pentru multe state ale lumii, justiția socială pare o utopie. Un raport din 2017, făcut la nivelul Uniunii Europene, arată că Danemarca, Suedia și Finlanda stau cel mai bine la acest capitol. La polul opus se situează Bulgaria, România și Grecia. Au fost analizate prevenirea sărăciei, educația echitabilă, accesul la piața muncii, coeziunea socială și nondiscriminarea, sănătatea și justiția intergenerațională. Și totuși, concluzia raportului este că Europa a progresat, în ciuda diferențelor mari dintre țările nordice și cele sudice.

   Printre autorii raportului se numără economistul și sociologul german Daniel Schraad-Tischler, care avertizează că ţărilor industrializate nu le este permis să-şi asigure bunăstarea pe socoteala ţărilor în curs de dezvoltare. În opinia sa, oamenii nu trebuie să trăiască în sărăcie, iar statele trebuie să le asigure șanse egale și acces la educație.

   Cât privește România, a cărei Constituție garantează drepturi și libertăți fundamentale, Proiectul ”Sustainable Governance Indicators” (”Indicatori de guvernanță durabilă”), pe care Daniel Schraad-Tischler îl conduce, arată că țara noastră, clasată pe penultimul loc în UE la înfăptuirea justiției sociale, are serioase probleme de adaptare la păstrarea calității democrației.

   Printre deficiențele ce preocupă se numără creșterea puternică a pensiilor și a salariilor, scăderea investițiilor publice, infrastructura precară, fiscalitatea imprevizibilă, nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor, trecerea contribuției de la angajator la angajat, creșterea deficitului bugetar, cheltuielile inadecvate în educație, problemele de adaptare a absolvenților la piața muncii, ratele crescute ale sărăciei (în special în rândul romilor), scăderea considerabilă a sistemului public al asigurărilor de sănătate, tensiunile repetate între Guvern și societatea civilă, finanțarea partidelor și a campaniilor electorale cu încălcarea regulilor, influența semnificativă a Guvernului asupra presei audiovizuale, lipsa planificării strategice, perceperea societății civile drept inamic (nu aliat) și rata de absorbție a fondurilor europene relativ scăzută.

   În ciuda dependenței de finanțări, o serie de organizații non-profit au capacități analitice semnificative și încearcă să răspundă provocărilor și preocupărilor.

”Combaterea excluziunii se poate face prin solidaritate”

   Am întrebat mai mulți psihologi și logopezi din județ cum ar defini acest concept și cum percep realitatea, dar și care sunt oportunitățile și soluțiile. ”Oamenii trebuie să aibă aceleași drepturi. Combaterea excluziunii sociale, a sărăciei și a șomajului se poate face prin solidaritate și tratament egal”. ”Lipsa educației frânge accesul la servicii și oportunități. Ar trebui mai multă informare și campanii de sensibilizare a comunității”. ”Pornind de la convingerea că toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu, echitatea socială presupune șanse egale la informație, la educație, la asistență medicală și la formare profesională. Lucrurile se schimbă, dar mai e mult de muncit”. ”Cred că echitatea se referă la dreptate, cinste, omenie. E nevoie de asumarea unor responsabilități față de cei defavorizați”. ”Echitatea socială este o utopie. Situația din România este înfricoșătoare, câtă vreme există copii ai străzii neglijați, neprotejați și constrânși să cerșească. Soluția ar fi educarea lor și reeducarea părinților lor”. ”Este un ideal. Realitatea este dezastruoasă, nu văd nici oportunități și nici soluții”. ”Ar trebui să fie drepturi egale, dar realitatea este sumbră. Poate ar trebui finanțări europene în acest sens și proiecte de integrare”.

”MAINSTREAM Sighișoara – Investiție europeană pentru incluziunea socială”

   Este numele unui proiect co-finanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020, în valoare totală de 12.635.894,86 de lei, din care valoarea co-finanțării eligibile este de 66.496,27 de lei. Parteneriatul, încheiat între Fundația Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi din Cluj Napoca, Municipiul Sighișoara, Fundația ”Veritas” din Sighișoara și Școala Gimnazială ”Miron Neagu” din Sighișoara, urmărește crearea de oportunități pentru 600 de sighișoreni aflați în pragul sărăciei și a excluziunii sociale, astfel ca, pe viitor, ei să aibă acces egal la educație, formare profesională, muncă, antreprenoriat, servicii sociale, acte, locuire și antidiscriminare.

   Proiectul este implementat în Municipiul Sighișoara, pe o perioadă de 36 de luni, între August 2017 și Iulie 2020, iar prevederile elaborate vor fi transpuse în Strategia Locală Antidiscriminare, ca parte a viitoarei Strategii de Dezvoltare Locală a Municipiului Sighișoara.

”România pierde anual, din excluziunea romilor, circa 887 milioane de euro.”

   În viziunea lui Florin Moisă, director al Centrului de Resurse pentru Comunitățile de Romi din Cluj, ”echitatea socială se referă la modul în care anumite tipuri de resurse sunt distribuite în interiorul societății. Datele confirmă lipsa egalității șanselor. Într-o societate preocupată de incluziune socială, individului ar trebui să i se ofere, indiferent de experiență sau de circumstanțele de viață, posibilitatea de a-și atinge potențialul maxim. În realitate, indivizii dezavantajați sunt prinși în cercul vicios al sărăciei și al excluderii sociale. Ar fi bine ca statul să se concentreze pe creșterea capacității individului de a supraviețui. România este un exemplu perfect al societății în care există injustiție socială față de multe grupuri vulnerabile: copii din familii foarte sărace, tineri peste 18 ani fără familie, persoane cu dizabilități, etnici romi, vârstnici, persoane fără adăpost. Prin excluderea lor societatea pierde resurse foarte mari. Un raport al Băncii Mondiale din 2010 arată că România pierde anual, din excluziunea romilor, circa 887 milioane de euro. Ca să reducem aceste pierderi avem nevoie de politici publice coerente și adaptate. De exemplu, noi, în parteneriat cu Roma Education Fund, am introdus bursele de studiu și mentorat pentru elevii de liceu romi. Ele sprijină financiar și motivațional elevii din familii sărace să continue școala. În plus, pentru romi, oferim programe de tip școală după școală, consiliere vocațională, evaluare și orientare profesională și cursuri de calificare.”

   Primăria Municipiului Sighișoara, instituție aflată în slujba cetățeanului și responsabilă de crearea și întreținera unui climat local sănătos, ne informează că, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale persoaneler defavorizate, majoritatea de etnie romă, s-au efectuat, din 2017 până în prezent, lucrări de reprofilare a drumurilor din zona străzii Parângului, de întreținere și curățare a șanțurilor și rigolelor de pe străzile Viilor, Parângului, Ștefan cel Mare, de reparații la trotuarele străzilor Izvorului și Zugravilor, de montare de dale carosabile în zonele cu pante mai mari de 10% pe străzile Zugravilor și Izvorului, de montare de captatoare transversale pentru asigurarea scurgerii apelor pluviale de pe strada Zugravilor. În aceste zone se intervine permanent, în caz de precipitații și alunecări de teren, cu piatră spartă, pentru asigurarea circulației rutiere. Tot în această perioadă s-au întocmit 43 de anchete sociale, s-au eliberat 12 acte definitive de identitate, 10 certificate de căsătorie, 76 de certificate de naștere și 8 acte de acordare a drepturilor de asistență socială.

   Petronia Popa, director executiv al Fundației ”Veritas” din Sighișoara, un cunoscut furnizor local de programe și servicii sociale pentru persoanele în nevoie, spune că în cadrul instituției pe care o conduce ”Centrul de Zi pentru copii asigură servirea mesei, activități de dezvoltare personală și de dezvoltare a spiritului civic, asistență medicală, sprijin în efectuarea temelor, activități de dezvoltare a simțului estetic și, nu în ultimul rând, educație moral-creștină. Pe lângă aceste servicii, copiii și familiile lor primesc ajutoare materiale, rechizite școlare și sprijin în găsirea unui loc de muncă. 60% dintre aceste persoane în nevoie sunt de etnie romă. Se investește mult în ei, iar noi vedem asta. Dacă ar fi să comparăm cu perioada de acum 20 de ani, categoric sărăcia am defini-o altfel. În urmă cu 20 de ani, familiile noastre sărace efectiv nu aveau ce să le pună copiilor pe masă. Acum au mai multe oportunități. Obiectivele noastre sunt îmbunătățirea calității vieții lor și integrarea lor în comunitate. Beneficiarii serviciilor și programelor au vârste diferite și sunt incluși în activități comune: cluburi tematice, drumeții, excursii, picnicuri, tabere, serbări, carnavaluri, scenete și târguri cu obiecte confecționate de ei. Din punctul nostru de vedere, justiția socială pledează pentru speranță, pentru construirea societății pe valori care aduc acces egal la resurse și la un tratament echitabil. Suntem însă frustrați că participarea la actul educațional nu este așa cum ar trebui să fie. Ar trebui facilitate, de exemplu, accesul copiilor de pe 7 Noiembrie la Școala Miron Neagu, prin gratuitate la transport. Dacă nu conlucrăm nu avem cum să facem schimbare.”

   Adriana Stîngu, directoarea Școlii Gimnaziale ”Miron Neagu” din Sighișoara, este de părere că ”toți copiii înscriși beneficiază de aceleași oportunități, toți au aceleași avantaje și toți au posibilitatea de a participa la activitățile didactice. Noi suntem evaluați după rezultatele copiilor și-atunci clar că fiecare cadru didactic acordă atenție deosebită copiilor cu nevoi speciale. Toate noțiunile legate de echitatea socială la nivelul unităților de învățământ sunt respectate. Problema cea mai mare o constituie părinții și mai ales dezinteresul. Credem că este nevoie de o legislație mai bună la nivelul familiei sau scoaterea din mediul familial a copiilor și integrarea lor într-un alt mediu. După trecerea celor 4 sau 8 ore de program, în majoritatea timpului, ei se întorc în familie, iar toată activitatea benefică pe care au desfășurat-o cadrele didactice se șterge sau este anulată de influența, de multe ori distructivă, a părinților. Părinții au un minimum de clase, majoritatea sunt analfabeți și-atunci pornesc de la premisa că trăiesc cu ajutorul statului și nu au nevoie de școală. Ei vin la școală dacă au beneficii, dar aceste beneficii nu sunt de natură intelectuală, ci materială. Copiii sunt prea mici pentru a judeca și a alege ce este mai bine pentru ei. Din păcate, nu școala este cea care exercită presiuni de natură a-i dezavantaja pe unii elevi, ci chiar propria familie. Din punct de vedere al activității școlare, societatea este cât se poate de deschisă, copiii beneficiază de libertate deplină în cadrul școlii, de atenție din partea cadrelor didactice și totuși rezultatele așteptate nu se arată. Până la urmă, societatea îi cere părintelui să facă un lucru bun pentru el și pentru copilul lui. El trebuie să fie interesat să-și dea copilul la școală, fără să fie obligat de societate. La rândul ei, societatea trebuie să stabilească niște măsuri care să determine părintele să facă acest lucru.”