UN AN DE LA DEMISIA LUI MĂLĂNCRĂVEAN

   Din punct de vedere politic, anul 2016 s-a evidențiat prin consolidarea simpatiilor românilor pentru socialism, în condițiile în care opoziția s-a fleșcăit considerabil, iar absenteismul celor scârbiți de clasa politică a înflorit. Pe acel val, Sighișoara și-a păstrat tradiția de oraș pesedist bizar și subdezvoltat, alegându-și, după eliminarea din peisaj a lui Ioan Dorin Dăneșan, un nou primar, în persoana lui Ovidiu Dumitru Mălăncrăvean.

   Euforia alegerilor a durat câteva luni, căci, pe fondul protestelor împotriva guvernului Grindeanu, acesta a renunțat oficial, de bună voie și nesilit de nimeni, la mandatul încredințat de cei peste 3.500 de sighișoreni. Chiar dacă unii i-au salutat decizia din 3 februarie 2017, după numai câteva zile Ovidiu Dumitru Mălăncrăvean s-a sucit, aruncând Sighișoara într-o criză fără precedent la nivel național, discreditându-se în fața alegătorilor și transformându-se în complicele unor politicieni a căror singură grijă este să scape de răspunderea în fața legii.

   Dat fiind că legislația României nu acoperă cazuri de răzgândiri ale primarilor demisionari, ne-am continuat umila existență în afara cadrului legal și izolați de lumea civilizată, cu un cârmaci fără demnitate și fără integritate care, până la proba contrarie, uzurpă de calități oficiale, neavând mandat să ne reprezinte și nici legitimitate. Documentele semnate și deciziile luate de Ovidiu Dumitru Mălăncrăvean ar putea fi lovite de nulitate și ar putea da naștere unor probleme de natură penală, astfel că discuțiile despre atragere de finanțări, despre proiecte concrete sau despre investiții publice sunt excluse. În schimb, bugetul local tot mai sărăcăcios ne dă indicii că suntem în pragul falimentului.

   Chiar și veniturile lui Ovidiu Dumitru Mălăncrăvean, suplimentate de guvernarea socialistă, ar putea fi considerate necuvenite, așa cum s-a întâmplat în cazul predecesorului său, care a fost obligat de Curtea de Conturi să returneze peste 100.000 de lei, reprezentând indemnizații încasate din ziua condamnării definitive la 2 ani de închisoare cu suspendare și până în ziua demiterii sale de către prefect. Banii încă nu au fost recuperați, iar Ioan Dorin Dăneșan a fost trimis, din nou, în judecată, într-un dosar de fals și uz de fals.

   Rezultă astfel și o chestiune de moralitate în raport cu comunitatea locală, în calitate de angajator, care, după cum se vede, n-a învățat nimic din istoria sa recentă.

   Aici nu s-a putut ajunge decât cu complicitatea unor personaje din administrație, care și-au autodesființat rolul de garanți ai respectării legii, erijându-se în apărători ai intereselor politice și făcându-ne prizonierii unei grupări cu apucături penale. Este vorba, în primul rând, de secretara municipiului și de prefectul județului, doi factori de decizie care s-au interpus și în actul de demitere a fostului primar Ioan Dorin Dăneșan.

    Până la restabilirea ordinii de drept ne rămâne să ne întrebăm dacă marcarea acestui an pierdut trebuie făcută cu tort aniversar, în semn de rezistență, sau cu slujbă de pomenire a defunctei Sighișoara.

Tudor Groza