TITICARUL ȘI SIGHIȘORENII

   Există o categorie minoritară care consideră că turismul ar fi singura șansă de supraviețuire a Sighișoarei. Lăsând la o parte pachetul de măsuri ce ar trebui implementate de autorități pentru creșterea atractivității orașului istoric, singurele două întrebări pe care le putem adresa diriguitorilor și celor care au astfel de opinii sunt ce procent din încasări intră în bugetul local, respectiv ce procent din încasări se reflectă în îmbunătățirea infrastructurii și restaurarea monumentelor? De-a lungul timpului am întrebat de câteva ori, însă n-am primit niciun răspuns concret, ceea ce îmi confirmă, încă o dată, că preocuparea pentru prezent a unor actori implicați în turism și a celor care administrează discreționar vistieria este mai importantă decât strategiile noastre comune de viitor.

   Până acum grosul încasărilor a mers în buzunarele private ale celor care au exploatat la sațietate patrimoniul, sub formă de evenimente sau servicii, cum ar fi și acest trenuleț de agrement (titicar) cu care unii aleși ai puterii se laudă că ar fi al orașului și care completează lista mijloacelor de transport în scop turistic, într-un peisaj arhitectural alterat de contemporaneitate și prostie crâncenă.

   Operatorul titicarului înmatriculat pe comuna clujeană Mărgău – SC Raul Express SRL - își are sediul în comuna Bănești, Județul Prahova și, pentru un traseu de 30 de minute, percepe un tarif de 10 lei. Potrivit www.risco.ro, societatea a avut în anul 2016 o cifră de afaceri de 205.862 lei și un profit net de 99.808 lei, cu doar 2 angajați. Ca o comparație, în Sinaia tariful este același, cu diferența că timpul alocat călătoriei prin peisajul montan este de 40 de minute.

   Ca să fie bine și pentru sighișorenii plătitori de biruri, ei beneficiază de gratuitate în zilele de luni. Nu se cunosc criteriile care au stat la baza încredințării acestui serviciu de agrement, dar, în cadrul ședinței ordinare din luna august, Ovidiu Mălăncrăvean a făcut cunoscută taxa pe care SC Raul Express SRL o plătește lunar Primăriei în schimbul utilizării domeniului public: 300 de lei. Nici mai mult, nici mai puțin. La un simplu calcul, într-o zi normală de vară, titicarul îi aduce proprietarului încasări de câteva mii de lei, suficient pentru a acoperi taxa percepută.

   Dacă o să întrebați de ce anumite societăți private externe profită de privilegiile primite pe filiere politice, în detrimentul societăților subordonate municipalității, răspunsul îl găsiți în cel de-al doilea paragraf, iar concluzia este că din acea categorie minoritară cu pretenții autarhice fac parte personaje cu afaceri în domeniul ospitalității, direct interesate de ”beneficiile” aduse de turism.

   Una dintre cele două societăți ale orașului, și-anume SC ATT SA, subvenționată de la bugetul local și având ca obiect de activitate transportul public local, ar putea gestiona, în paralel, chiar profitabil, și aceste forme alternative de transport, dar cu condiția ca Primăria să investească în achiziția unor mijloace precum titicare sau tuk-tuk-uri. Astfel, veniturile ar rămâne în comunitate, putând fi utilizate în scopul îmbunătățirii produsului turistic local și, mai ales, în scopul revitalizării și conservării patrimoniului cultural-istoric, direcție în care nu se mișcă nici măcar un deget. Dar cui să cerem eficiență? Unui primar demisionat în februarie sau unui viceprimar cu probleme penale? Mă tem că niciunuia. Ciu, ciuuuu!

Tudor Groza