SE VREA SEPARAREA PUTERILOR ÎN STAT SAU SEPARAREA PUTERILOR STATULUI?

in

   Separarea puterilor în stat este unul din pilonii cardinali ai statului de drept. După unii autori, instituția statului de drept se bazează pe nouă piloni, a căror existență  fundamentală datează încă din antichitate, odată cu apariția cetăților-stat care au fost susținute argumentativ de o democrație naturală, directă.

   În celebra carte Despre spiritul legilor, baronul și omul de cultură Montesquieu, figură celebră a iluminismului francez, sublinia chintesența principiului separării puterilor în stat, principiu a cărui paternitate și-o asumă, în celebra frază care are următorul conținut: nimeni să nu fie constrâns să facă lucrurile pe care legea nu-l obligă și să nu le facă pe cele pe care legea i le îngăduie.

   Trebuie să subliniez, că ideile lui Montesquieu din sec. al XVIII-lea au constituit în multe cazuri, izvorul elaborării unor constituții, amintind în acest context Constituția Statelor Unite ale Americii din anul 1797, prima constituție a lumii democratice și nu numai.

   În perioada comunistă, România nu a făcut parte, din păcate, din paradigma civilizațională occidentală democratică, puterea politică fiind dictatorială, a condus inevitabil la înstrăinarea ei de valorile democratice europene.

   Sfârșitul Războiului Rece a avut drept consecință o reconfigurare a Europei și, odată cu aceasta, s-a încercat să se dea un răspuns la o întrebare istorică, obsedantă. Unde se termină Europa?

   Schimbarea regimurilor politice din țările fost comuniste la sfârșitul anilor 1989, prin revoluții sau alte acte de înlocuire a unui regim politic opresiv, a condus la instaurarea unor regimuri democratice și la implementarea principiilor statului de drept.

   Toată această arhitectură ce începea să prindă contur, a fost rezultatul punerii în aplicare a unui alt principiu al statului de drept și anume ca organele puterii locale și centrale să fie alese de cetățeni prin vot universal, direct și secret, pe baza unor opțiuni ale pluralismului politic.

   În dialectica succesiunii numeroaselor evenimente politice, de-alungul celor 25 ani de la Revoluție (eu zic că a fost, având și argumente pentru aceasta), în România au fost înregistrate progrese notabile.

   Aceste progrese sunt cât se poate de ostensibile, atât în domeniul perfecționării și consolidării statului de drept, cât mai ales al respectării drepturilor naturale ale omului fără nicio discriminare.

   Drept consecință, România face parte acum dintr-o regiune-nucleu a democrației și civilizației europene, recte Uniunea Europeană, și participă activ la crearea unor valori morale, etice, economice, juridice pe care le adaugă la valoarea-sinteză europeană, care nu e alta decât democrația și statul de drept.

   Aceasta este varianta pozitivă exprimată de un cetățean de bună credință, înzestrat cu o viziune optimistă în viitorul politic al României.

   În antiteză, scepticii și cârcotașii, din contră, nu văd nicio evoluție semnificativă a României în niciun domeniu, adică al consolidării și implementării principiilor statului de drept și nici nu vin cu alternative, în cazul în care aceștia ar avea dreptate.

   Acesti cerberi erodează încet, dar eficient, pilonii statului de drept, încercând prin mijloace de manipulare politică omniprezentă la putere și, implicit, invocarea din interiorul puterii la care este copărtaș, a unor cerințe-drepturi care aparțin trecutului (ex tunc). În literatura politică este binecunoscută această metodă, în care o minoritate aflată la guvernare în coaliție, determină forțarea promovării unor politici publice majore în beneficiul acesteia și în detrimentul interesului național.

   Ca și cetățean al acestei țări, sunt profund indignat când semeni de-ai noștri, inventând tot felul de anomalii juridice și politice, încearcă subminarea statului de drept și tulbură liniștea socială, pe fondul existenței unei atitudini, deseori revoltător de permisive, din partea guvernanților.

   În acest context, atrag atenția că pacea socială și în special cea din județele în care se dorește de unii separarea puterilor statului și nu separarea puterilor în stat, nu se realizează prin bune intenții guvernamentale ci, după opinia mea, aceasta se gestionează de către lideri locali, înzestrați cu o inteligență multiplă și cu o cunoaștere profundă a conținutului relațiilor interetnice, culturale și de ce nu, etice, morale, religioase a locuitorilor acestor zone și fermi în aplicarea dreptului pozitiv în materie.

   Nu au ce căuta în rândul liderilor locali guvernamentali oameni virusați cu idei ultranaționaliste și care să fie setați la o paradigmă istorică revanșardă.

   Numai așa cred eu că principiile fundamentale ale statului de drept, existente într-un stat unitar și indivizibil ca România, cu o democrație ireversibilă, vor putea fi aplicate în mod creator, dar cu fermitate și pot conduce la evitarea unor conflicte ideologice regionale, etnice și culturale.

Jr. Iulian BADEA