RUȘII ȘI FETELE DE LA DANEȘ

   În timpul celui de-al doilea război mondial, când România a întors armele împotriva Germaniei Naziste, ruşii au venit ca un uragan peste români. Au jefuit tot ce au putut, ne-au siluit femeile şi fetele şi câte alte rele nu ne-au lăsat în schimb.

   Pe de altă parte, nemţii treceau cu avioanele şi lăsau bombe sau mitraliau soldaţii ruşi, ceferiştii şi pe oricine le ieşea în cale.

   Cazacii erau cu mult mai răi decât ruşii iar dăneşenii ştiind că vor trece spre Ungaria, s-au sfătuit cum să îşi ascundă fetele şi nevestele de ochii năvălitorilor.

   La un moment dat, şcoala din Daneş a devenit spital de campanie, acolo fiind cazaţi ruşii răniţi şi soldaţii, iar ofiţerii ruşi erau găzduiţi la săteni. Pe vremea aceea era primar ,,bade Niţă din deal”, care după ce ajungeau coloane de ruşi în sat, era obligat să meargă cu ei pe la săteni şi să îi cazeze.

   În casele unde erau ofiţerii ruşi era linişte, mai ales că sătenii aveau şi copii mici, iar unii din ofiţeri plângeau fiindcă îşi aduceau aminte de copiii lor lăsaţi în Rusia şi astfel îi protejau pe cei din casă. Dar când plecau, liniştea se încheia. Cazacii aflau pe unde sunt fete iar noaptea plecau să le caute prin poduri, prin pivniţe ori şuri.

   Mariţa Goga şi Letiţia Hudea (mama lui Nelu şi Dorel Cristea) pentru că erau fete trecute de 15 ani, erau ascunse zile întregi în poduri de către rude, pe uşile de la cămări erau puse dulapuri, mâncau doar noaptea şi tremurau când treceau avioanele şi mitraliau sau lăsau bombe. ,,Chiar şi în curtea şcolii au căzut bombe”, ne spune tanti Mariţa (Maria Pintea, născută Goga), încă marcată de acele evenimente neplăcute.

***

   Într-o seară, la familia lui Goga Ilie, de pe strada Crişului, au oprit mai mulţi ruşi într-o căruţă cu patru cai. Fără să-l întrebe au tras căruţa în curte, caii i-au dus în grajd unde erau vacile şi le-au dat fân. Ilie G. şi-a adunat familia şi s-au rugat cu toţii în genunchi să nu rămână ruşii mult, pentru că le mănâncă tot nutreţul şi nu vor mai avea pentru iarnă. Ca o minune, doar după o oră, ofiţerii au primit ordin să plece şi astfel au scăpat.

***

   Goga Ilie lucra la CFR, la cantonul de la Venchi, lângă tunel, iar în acea perioadă mergea la serviciu unde avea un coleg din Sighişoara, Tition Ion, care într-o seară fiind de serviciu a închis bariera, dar ruşii fiind o coloană destul de mare au deschis-o şi au trecut calea ferată. Între timp a venit trenul şi a lovit o parte din soldaţi, iar cantonierul Tition s-a speriat şi a fugit pe drumul vechi, unde s-a sinucis.

   Când a aflat, Goga Ilie s-a îmbolnăvit şi a fost lăsat acasă, dar de frică să nu se răzbune ruşii l-a luat pe Iosif Goga şi pe copiii mai mici şi s-au ascuns vreo câteva zile în Roghină prin porumb şi în râpă.

   Iosif Goga, străbunicul meu, era brutar şi într-o zi pe când stătea la poartă a văzut un ceferist în uniformă care se ducea la Criş, în acel moment a apărut un avion german care a tras mai multe focuri de mitralieră, din fericire fără să îi atingă.

***

   Văzând că nu sunt în siguranţă nici în sat, Goga Ilie, Iosif Goga, Hudea Ironim şi Bichiş (poştaşul) au urcat în căruţe straie, perne, provizii, femeile şi fetele şi s-au dus la şurile grofului de la Criş. Şurile erau în Toc, la 6 km de Daneş, unde era şi o casă cu o cameră. Familia Ţâncu Ilie care avea grijă de animalele grofului şi aflând de fugari i-a primit imediat. Femeile cu copii mici dormeau pe jos în casă, iar ceilalţi stăteau în şuri, pe fân, acoperiţi cu straie. Carele şi animalele erau ascunse în şuri.

   La vreo 50 de metri de şuri era o fântâniţă de unde luau apă şi trebuiau să coboare în râpa formată de aluviunile venite din pădure, care au săpat de-a lungul timpului în pământul moale adâncituri în care se puteau ascunde oamenii, pentru că avea o laţime de 4 metri şi lungime de vreo 250 - 300 de metri. Au stat ascunşi acolo 2 săptămâni până când au trecut coloanele de ruşi, iar nemţii s-au retras cu frontul spre vestul ţării.

***

   În Daneş, la numărul 413, locuia familia Medrea care avea mai mulţi copii printre care şi pe Mia Medrea. Într-o noapte ruşii au dat buzna să caute fete, Mia s-a speriat şi a fugit prin grădină, pe deal în sus şi apoi toată noaptea până în Mălâncrav. Doar aşa a putut scăpa de ruşi, iar mai apoi Mia Medrea a devenit profesoară de sport.

***

   Fetele de atunci, tanti Mariţa (Maria Pintea) şi sora ei Genica Mare, au reuşit cu greu să treacă peste ororile războiului, dar au dorit din tot sufletul să ne facă şi nouă cunoscute multe întâmplări din Daneş, pentru ca noi să ne cunoaştem trecutul şi să luptăm pentru o lume mai bună.

 

Lucia Bichiş

Sursa foto: Internet