MUZEU AL COMUNISMULUI LA SIGHIȘOARA

in

   Uitându-ne în profunzimea societății românești de astăzi, prin filtrul recentului protest al puterii împotriva abuzurilor comise de închipuitul stat paralel, unii dintre noi am spune că hibele ideologiei comuniste înscrise în codul nostru genetic n-au dispărut, așa cum nici dușmanul de clasă n-a dispărut din cotidianul împachetat în paranoia.

   Petre Țuțea spunea despre comunism “că premisa lui majoră e egalitatea reală, absolută a oamenilor. În niciunul din regnurile cunoscute nu există egalitate - nici în regnul mineral, că aurul nu e egal cu cărbunele, nici în regnul vegetal, că plantele nu sunt egale, şi nici în regnul animal, că pisica nu e egală cu leul, cel puţin ca forţă. Şi nici în specia om nu funcţionează, cu atât mai mult, principiul egalităţii. E damnat esenţial comunismul prin premisa lui majoră: egalitatea reală a oamenilor, care este o utopie.”

   Alții, dimpotrivă, ar spune că tocmai societatea egalitară născută din învățăturile lui Karl Marx le-au dat cele mai mari satisfacții, odată cu industrializarea și urbanizarea forțată, dar și cu propășirea materială și spirituală a republicii socialiste multilateral dezvoltate.

   Căzut de aproape 30 de ani, cu înlăturarea fizică a soților Ceaușescu, în ziua de Crăciun, regimul comunist din România a însemnat nu doar lipsuri și oprimare, cât mai ales o dovadă inexplicabilă a toleranței acestui popor ghidat după dictonul “capul ce se pleacă, sabia nu-l taie”. Pentru tinerii din prezent, care au acces la libertate de exprimare, informație, drepturi și tehnologie, comunismul ar putea părea șocant, deși efectele lui încă sunt prezente în practicile și mentalitățile de care nu ne-am dezbărat.

   Sighișoara, un oraș multicultural din centrul României, n-a scăpat de planul ceaușist de sistematizare, cu atât mai mult cu cât acest plan avea o componentă vindicativă la adresa populației germane.

   După mai bine de un sfert de secol de orbecăială în capitalismul de cumetrie (cum îl numea fostul președinte Ion Iliescu) orașul nostru pare captiv, cu o populație împrăștiată pe te miri unde, cu o comunitate românească majoritară dezbinată, cu elite inexistente sau reduse la tăcere, cu conducători fără coloană vertebrală și cu un patrimoniu cultural-istoric lezat.

   Nicolae Iorga spunea că "Istoria își bate joc de cei ce nu o cunosc, repetându-se". Actuala clasă politică, în cvasitotalitatea ei, dar și publicul ce o susține pasional, confirmă acest citat, astfel că se ridică o întrebare legitimă: pe când un muzeu al comunismului? Însuși Președintele Klaus Iohannis declara, în 2015, că ține să avem un muzeu al comunismului în România: “Mi se pare foarte important să nu trecem peste istoria noastră recentă. E nevoie de o studiere atentă şi de o reconciliere a noastră cu istoria noastră recentă. Fără această etapă e greu de crezut că putem trece mai departe”.

   Ei bine, la Sighișoara suntem pe punctul de a avea un asemenea muzeu, ce dorește să le prezinte celor care l-au trăit, dar mai ales celor care nu l-au trăit, frânturi din acea epocă de tristă amintire sau de mari prefaceri. În plus, pentru turiștii ce aleg să viziteze Sighișoara, un oraș în care urmele comunismului sunt vizibile în amenajarea teritoriului și urbanism, ar putea fi vorba de o alternativă la Muzeul de Istorie și de un alt gen de atracție.

   Am stat de vorbă cu inițiatoarea proiectului, Angelique Jarret, care ne-a dezvăluit următoarele: “Sunt franțuzoaică, am lucrat în industria farmaceutică mai bine de 15 ani și am venit în Sighișoara în anul 2015, ca turist. Am făcut atunci un tur ciclist și m-am îndrăgostit iremediabil de zonă, de oraș și de oamenii pe care i-am întâlnit. Am decis să mă întorc pentru că am vrut să descopăr mai multe despre zonă și despre țară. Timp de 6 luni am locuit aici, în Cetatea Medievală, ajutând câțiva prieteni să deschidă o cafenea și un centru de închiriat biciclete. În această perioadă am realizat că sunt interesată de trecutul României și în special de perioada comunistă. Din păcate, în Sighișoara, nu am putut găsi un muzeu sau o expoziție dedicată, însă am învățat multe de la oameni, despre viața lor de atunci și de acum. Așa am decis, în 2016, să fac asta pentru comunitate și pentru turiști. Mi-a fost puțin greu, pentru că a trebuit să mă împart între Elveția, unde locuiesc, și Sighișoara, dar am realizat interviuri cu oameni din oraș, din împrejurimi și din București, pentru a avea mai multe puncte de vedere, adun obiecte, cărți....Acum locuiesc aici și am mai mult timp să mă ocup de proiect. Vreau să fie ceva interactiv, unde, de exemplu, la finalului turului, copiii să răspundă la un chestionar. Ar fi amuzant pentru ei să-și amintească ce au văzut aici. Vreau, de asemenea, să implic școlile să participe în cadrul programului Școala Altfel’, unde copiii pot învăța despre trecut, despre viața bunicilor.”


   Muzeul va fi denumit “Central Underground” și va fi amenajat în subsolul Hotelului Central Park, pe mai multe secțiuni, centrate pe mărturii, interviuri, expuneri de imagini, fotografii, obiecte și reclame, proiecții de film etc. Cu această ocazie Angelique Jarret face un apel către sighișoreni să doneze lucrur din acele vremuri pentru a putea fi expuse.

   Pagina de Facebook a viitorului muzeu îl descrie astfel: “Este despre oameni, realitatea vieților lor, adevăratele sentimente și emoții din timpul erei comuniste în România. Cum trăiau românii? Cum se simțeau? Prin ce au trecut? Multe întrebări își găsesc răspunsurile și sunt făcute palpabile prin intermediul datelor scrise, prin fotografii, îmbrăcăminte, cărți, ziare și reviste, obiecte. Câțiva români aparținând unor generații diferite, cu vârstele între 86 și 38 de ani, și-au împărtășit deja experiențele și opiniile personale, prin interviuri audio. Ei diferă în funcție de locul în care s-au născut, au trăit și au muncit. Lucrarea aceasta va continua, ca să asigure că viața cotidiană a românilor în perioada comunistă nu este uitată. Pentru a merge mai departe, pentru a înțelege prezentul în care trăim, trebuie să știm de unde venim. Dacă ne uităm trecutul, suntem condamnați să-l repetăm. Veniți și aflați mica istorie din spatele celei mari!”

Tudor Groza