MONUMENTUL "LA CHIP", ÎNTRE GRIJĂ ȘI NEPĂSARE

in

Tags 

administratie

   Aminteam într-unul din numerele trecute ale ziarului nostru de situația de neconceput a monumentului cunoscut cu numele “La Chip”. În acest număr vă prezentăm un scurt istoric și împrejurările care au dus la rătăcirea lui în labirintul administrației locale, dar nu înainte de a ne aduce cu toții aminte de cuvintele Regelui Carol I al României (1839-1914): "Popoarele care îngrijesc monumentele lor se ridică pe ele însele, căci pretutindeni monumentele sunt povestirea vie a istoriei, oglinda trecutului, semnele vederate pentru generațiile viitoare".

   Pe seama monumentului “La Chip” s-au țesut câteva legende, izvorâte din întâmplări petrecute pe teritoriul orașului, cu sute de ani în urmă. Este localizat în partea de nord-vest, pe strada Podei, în apropierea vechiului drum care trecea dealul și abandonat spre sfârșitul secolului XIX (în zilele noastre aici se găsește cimitirul evreiesc).

   Nu se știe cu exactitate când a fost ridicat. Este o construcție simplă, în forma unui turn înalt de 9 m, cu plan heptagonal și acoperiș în piramidă octogonală învelit cu șindrilă. Cele 7 laturi ale sale fac trimitere la anul 1469, an în care regele Matei Corvinul (23 februarie 1443 – 6 aprilie 1490) a confirmat drepturile celor 7 Scaune săsești (Sighișoara a fost și ea centru scăunal, având în administrare 19 sate). Plecând de la această realitate istorică se poate considera că turnulețul a fost ridicat în acel an, pentru a evoca reconfirmarea vechilor privilegii săsești, în care se regăsea și dreptul de a pronunța și executa condamnarea la moarte (ius gladii). Această realitate este întărită printr-o însemnare din anul 1785 ce atestă că turnulețul ar fi purtat inscripția “Monumentum hoc erectum est anno 1469” (“Acest monument a fost ridicat în anul 1469”).

   Tocmai în acest loc le era dezvăluită vizitatorilor Cetatea Sighișoarei, atenționându-i asupra poziției însemnate pe care ea o avea în sistemul de organizare și administrare săsesc.

   Deși una dintre legende spune că aici ar fi îngropat un pașă împreună cu elefantul său, facem abstracție de nota fantastică pe care legendele o implică și dăm crezare faptelor istorice.

   Chiar și așa, asupra turnulețului încă planează unele dubii. Judecând după nume, “La Chip” (La Chipul de Piatră, venit din germanul Beim steinernen Bildnis) duce la presupunerea că ar fi fost ridicat în cinstea unei sfinte. Ultima renovare, făcută în 1954, a dus cu ea și ultimele resturi de pictură policromă cu înfățișări ale acestei sfinte, făcută pe nișele dintre cele 7 laturi.

   În comparație cu Monumentul Skariatin (despre care am scris de câteva ori în acest ziar), batjocorit de autorități și neinclus pe lista monumentelor istorice pentru a beneficia de protecție, Monumentul “La Chip” este inclus pe această listă, figurând ca monument de for public. După cum arată realitatea, acest lucru nu a implicat însă și protecția lui, așa cum s-ar fi cuvenit, dovedindu-se încă o dată, nepăsarea celor responsabili cu patrimoniul. În ultimii 23 de ani, pitulat privirilor, monumentul și-a pierdut însemnătatea, aidoma orășelului de pe Târnava Mare.

   Monumentul este amplasat pe un teren care se împarte între domeniul public și cel privat, bucurându-se, chipurile, de o rază de protecție de 100 de metri. Cu așa-zisa protecție în momentul de față există un litigiu între cele două părți, litigiu care, până la soluționare, blochează orice inițiativă.

   Fără a intra în aceste amănunte juridice, pe noi ne interesează partea practică și soarta monumentului. Este inadmisibil ca în ultimii noștri 23 de ani de viață să nu se fi găsit resursele bănești necesare amenajării acestui monument important și a punerii lui în valoare. Autoritățile locale se fac vinovate pentru proasta gestionare a patrimoniului, profanarea monumentelor istorice și insultarea istoriei acestor meleaguri. Nu au nicio scuză.

Tudor Groza

Sursă foto: arhiva proprie