MONUMENTUL “LA CHIP” AR PUTEA FI REABILITAT

in

Tags 

cultura

   Sighișoara noastră cea de toate zilele este un orășel de provincie cu o istorie de peste 900 de ani și cu mare potențial, mult prea mare pentru cât pot duce actualii săi conducători. De cele mai multe ori acești conducători s-au prezentat nepregătiți la examenele vieții în comunitate, tot universul cunoașterii lor locale concentrându-se pe centrul istoric sau, mai bine zis, pe ceea ce a mai rămas din centrul istoric și cetatea medievală, una dintre puținele cetăți (încă) locuite din sud-estul bătrânului continent.

   Ei bine, Sighișoara este mult mai profundă. Din păcate pentru noi și pentru turiștii care ne calcă pragul ea zace letargică într-un ungher al neputinței precum un bolnav apatic ce așteaptă, la anumite intervale de timp, să sosească asistenta pentru a-i administra medicamentele prescrise. Sighișoara noastră bate pasul pe loc în drumul său spre dezvoltare și se hrănește cu nostalgiile unora ce încă sunt convinși că a fi în patrimoniul UNESCO este suficient pentru a exista ca destinație turistică.

   Ar fi fost simplu ca Sighișoara turistică să însemne doar cetatea medievală, dar, spre suprinderea unora, Sighișoara înseamnă ceva mai mult decât centrul istoric. Înseamnă și rezervația de stejari multiseculari Breite, zona Șercheș, monumentul Skariatin (“La Leu”), Biserica Leproșilor, Biserica Ortodoxă din Cornești, monumentul eroilor căzuți în Primul Război Mondial sau monumentul “La Chip”. Înseamnă, cu alte cuvinte, ansamblul tuturor obiectivelor naturale și antropice de pe teritoriul său, iar pentru un turism de calitate e nevoie de respectarea, conservarea și promovarea acestui ansamblu.

   Dacă în unele țări, în care mulți dintre noi probabil să fi fost deja, se practică turismul de calitate, e pentru că acolo prospectarea sănătoasă este completată de promovarea puternică. În Sighișoara autoritățile locale doar mimează aceste practici obligatorii, iar rezultatul se vede foarte clar chiar și prin ochiul unui neinițiat: clădiri dărăpănate, monumente abandonate, ziduri prăbușite, modificări abuzive, alei presărate cu fecale umane, recipiente din plastic la tot pasul, autoturisme și autocare îngrămădite, cerșetori și evenimente culturale neînsemnate. Supranumita Perlă a Târnavelor a căzut pradă indiferenței cvasigeneralizate. Doar așa se explică de ce, de exemplu, monumentul La Chip” nu este restaurat și nu este inclus în circuitul turistic (despre acest monument am scris în luna iunie a anului 2013, materialul putând fi consultat aici).

   În urma acestui articol consilierii Uniunii Independente pentru Sighișoara s-au sesizat și au pregătit un proiect de hotărâre pentru reabilitarea monumentului, așa cum au procedat și în cazul monumentului Skariatin (“La Leu”), despre care am amintit în nenumărate rânduri (detalii aici). De la publicarea articolului, în luna iunie a anului 2013, și până astăzi nu s-a putut întocmi un asemenea proiect din pricina faptului că pe seama amplasamentului a existat un litigiu între Primărie și un investitor local, terenul fiind atât domeniu public cât și domeniu privat. Nu intru în amănunte pentru că sunt mai interesat de partea practică decât de cea juridică, iar pentru mine soarta monumentului primează. Nu iau în calcul nici faptul că de la ultima lui renovare, făcută în anul 1954, autoritățile locale nu au mai întreprins nimic în privința conservării lui, deoarece competențele lor m-au convins de mult timp. Cert este că acum există voință. După 60 de ani de uitare monumentul a intrat în atenția unor tineri consilieri locali, lucru care nu poate decât să mă bucure.

   Tind să cred că doar atunci când vom învăța cu toții să respectăm ce avem vom putea discuta de simț civic, de datoria față de comunitate, de turism de calitate și de Sighișoara ca destinație turistică de top.

Tudor Groza