LEGĂTURA DINTRE MĂLĂNCRĂVEAN ȘI REDEFINIREA ABUZULUI ÎN SERVICIU

in

Tags 

politica

   Noua condamnare a lui Liviu Dragnea și perseverența cu care coaliția PSD-ALDE măcelărește legislația penală în favoarea celor cu probleme au pus țara pe jar. În lipsa unei opoziții suficient de convingătoare, coaliția pare de neoprit.

   Unul dintre cele mai fierbinți subiecte ale momentului este abuzul în serviciu, o faptă de natură penală ce face obiectul multor anchete. Curtea Constituțională a considerat că noțiunea de “abuz în serviciu” este constituțională, dar că este formulată în sens larg și în termeni vagi, legiuitorul, adică Parlamentul, având sarcina să clarifice articolul de lege care incriminează fapta, astfel încât să nu mai dea naștere la interpretări. Folosindu-se de acest pretext, speculând unele slăbiciuni din interiorul DNA și ignorând atenționările interne și externe, coaliția PSD-ALDE vrea să-l dezincrimineze parțial, să-l redefinească sau să instituie un prag valoric, liberalizând și încurajând astfel pungășiile din administrație. Puterea consideră astfel că folosirea mecanismelor administrative în scop personal și prejudicierea bugetului prin diferite forme nu ar trebui să atragă răspundere decât, eventual, de la o anumită sumă.

   Pentru instituțiile de control modificarea abuzului în serviciu, la pachet cu multe alte modificări legislative, ar afecta dosarele aflate în diferite stadii de procedură și i-ar lăsa fără obiectul muncii pe anchetatori. Potrivit raportului de activitate al DNA pe 2017 peste jumătate din dosare privesc abuzul în serviciu (fraudă și corupție în achiziții publice), prejudiciul total ridicându-se la sute de milioane de lei. Și DIICOT spune că 4770 de dosare ar trebui închise dacă intră în vigoare modificările la codurile penale.

   Venind pe plan local, căci există o strânsă legătură, răzgândirea ilegală a lui Ovidiu Mălăncrăvean la 4 zile după ce a demisionat oficial și uzurparea de calități oficiale (faptă penală și ea) țin chiar de acest articol de lege devenit o obsesie. Toți factorii de decizie care s-au grupat în jurul său, începând de la Secretara Municipiului, continuând cu consilierii locali ai puterii și terminând cu Prefectul județului, sunt complici, motiv pentru care, în așteptarea modificărilor ce i-ar putea scăpa de acuzații, vacantarea funcției de către Prefect se tergiversează. Aceeași procedură s-a aplicat cu întârziere și în cazul lui Ioan Dorin Dăneșan, în 2014, dar, pentru că fapta nu a fost pedepsită, făptuitorii au recidivat.


   De reținut că PNL, prin Ionel Gavrilă, a fost direct răspunzător, prin complicitate, de rostogolirea acestor nereguli în spațiul public. Având calitatea de președinte de ședință, fostul consilier local ar fi trebuit să introducă pe ordinea de zi a ședinței din februarie 2017 demisia oficială a Primarului, pentru a se lua act de ea (o simplă formalitate), însă n-a făcut-o, aruncând orașul în jocuri de culise, calcule politice și incertitudine. 

   În cazul ambilor Primari, rămași fără legitimitate, nici PSD, nici UDMR și nici PNL n-au avut obiecții, oricât de mult liberalii pozează acum în politicieni neprihăniți. Pesediștii sighișoreni nu au avut o poziție oficială față de politica partidului pe care-l reprezintă, însă prezența lor la recentul protest pentru apărarea statului mafiot ne arată că sunt încârdășiți, obedienți și convinși că o entitate subversivă dintr-o lume paralelă îi asuprește.

   În această atmosferă de revoltă amintesc că PSD și UDMR au bifat o realizare măreață, și-anume votarea lui Toth Tivadar în funcția de viceprimar al Sighișoarei, în ciuda problemelor de integritate ale acestuia. În ochii consilierilor puterii atât Toth cât și Dragnea beneficiază de prezumția de nevinovăție, prezumție care, în politică, n-are nicio însemnătate, întrucât drepturile lor fundamentale nu au fost restrânse. Dimpotrivă, ei sunt susținuți cu fermitate la conducerea orașului, respectiv la conducerea partidului și a Camerei Deputaților, bucurându-se de toate privilegiile rangului.

   Etic vorbind, cei trei ar fi trebuit să părăsească de bunăvoie scena publică, pentru a-și rezolva problemele personale în privat, departe de funcțiile remunerate din banii contribuabililor. Cum suntem însă într-o țară în care nesimțirea a fost ridicată la rang de virtute, în care cumetriile fac și aplică legea discreționar și în care anormalitatea a devenit normalitate, la schimbare ar trebui să pună umărul cea de-a treia putere în stat – puterea judiciară.

   E un moment perfect pentru ca instituțiile de control să-și facă ordine în ograda proprie, începând de la baza piramidei, prin analizarea activității din teritoriu, sancționarea celor care fraternizează cu răufăcătorii, debarasarea de elementele nocive care le știrbesc credibilitatea și preîntâmpinarea apariției în societate a unor modele de conduită reprobabilă.

Tudor Groza