GUVERNUL NU ARE BANI PENTRU INVESTIȚII LOCALE

in

   Precum multe alte unități administrativ-teritoriale aflate în siajul ilegitimității sau al neputinței diriguitorilor lor, sărmanul nostru orășel continuă să apeleze, încăpățânat, tâmp și inutil, la mila celui mai neperformant și caraghios Guvern PSD din istoria recentă a României. 

   Cum nu a demonstrat că poate aduce bani și din alte surse, interne sau externe, executivul local s-a limitat la o singură opțiune, pe care o caracterizam ca fiind o fugă după Fata Morgana: Programul Național de Dezvoltare Locală al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, aflat la etapa a II-a.

   Conducerea bicefală și amorală a Primăriei Sihișoara a aplicat aici, trâmbițat, cereri de finanțare pentru 5 proiecte: rețea de canalizare menajeră și stație de epurare în cartierul Hetiur, pod peste Târnava Mare, amenajarea pieței agro-alimentare, mutarea maternității în clădirea fostei policlinici și amenajarea Sălii ”Mihai Eminescu”.

   Sub această stăpânire stearpă, fixată cu înverșunare pe albirea propriilor dosare penale, Centenarul ne-a prins mai mediocri decât am fost, deoarece Guvernul Dragnea a suspendat, pe finalul lui 2018, tot ce ține de investiții: lucrări, contracte în derulare și folosirea banilor din bugetul local.

   Din cele 5 proiecte enumerate mai sus au fost acceptate pentru finanțare doar rețeaua de apă și canalizare în Hetiur (lucrare executată în proporție de 18% și sistată în 2011) și podul peste Târnava Mare, ambele în valoare de aproape 10 milioane de lei. Celelalte 3 proiecte, în valoare de aproape 18 milioane de lei, rămân în așteptare, așa cum amânarea adoptării bugetului național (previzionat a fi dezastruos) și fiscalitatea imprevizibiă pun sub semnul incertitudinii Programul Național de Dezvoltare Locală. Însuși MDRAP spune că fondurile alocate de Guvern nu au fost suficiente pentru a acoperi întreaga nevoie de finanțare exprimată prin cele peste 300 de solicitări aplicate în această a doua etapă.

   După momirea unei largi pături sociale cu creșteri nenaturale de pensii și salarii, partidul a ajuns la fundul sacului, care, cel mai probabil, de prea multă uzură, se va rupe.

   Pe când banii națiunii nu vin, pe linie politică, la investițiile publice locale (în ciuda faptului că partidul are toată puterea și toate pârghiile necesare), banii sighișorenilor se duc, tot pe linie politică, pe salariile, primele, bonusurile și sinecurile aristocraților din executivul local. Efectul creșterii fondului de salarii este tocmai diminuarea spre zero a mult-așteptatelor investiții.

   Cu ce rămânem totuși, noi, sighișorenii de rând, din această abrambureală, sunt tonele de documentații și de studii de fezabilitate scumpe și zadarnice, dar mai ales nostalgiile unor vremuri apuse, în care ne plăcea să credem că suntem cei mai tari de pe strada noastră.

Tudor Groza