CONDIȚII MIZERE ÎN SECȚIA DE PEDIATRIE

   N-a trecut mult timp de la scandalul care a scos în stradă câteva sute de sighișoreni nemulțumiți de actuala conducere a Spitalului Municipal și iată că ne parvin alte informații ce dovedesc încă o dată că, deși știm ce se întâmplă între pereții lui, continuăm să ignorăm realitatea pe principiul că ”și-așa nu se schimbă nimic.

   Plecând de la refuzul tacit al primarului Ovidiu Mălăncrăvean de a o demite pe Aurelia Mașca (de profesie medic pediatru) de la conducerea instituției pe care noi o finanțăm (în condițiile în care actualul său contract de management pare a fi ilegal), s-ar putea crede că vederea periferică ne e grav afectată de resemnarea în fața sorții pecetluite de edilii blajini pe care tot noi i-am pus acolo.

   Ne mulțumim cu ce avem, pentru că, nu-i așa, se poate și mai rău de-atât. De ce ne-am da interesul să îmbunătățim un lucru care funcționează din inerție? La ce ne-ar trebui clădiri întreținute în care să funcționeze civilizat unitățile spitalicești și unde să primim asistență medicală adecvată, de la naștere și până la ultima suflare, cât timp merge și-așa, cu tencuială căzută, pereți scorojiți, noptiere ruginite, țevi cojite de vopsea, rame de geamuri mâncate de carii, podele îmbâcsite, igrasie și cârpeli? Alții nu le au nici pe astea. Bogdaproste. Important e ca birourile șefilor să arate bine. Conducătorii noștri au fost și sunt propria noastră reflexie în oglindă.

   S-a întâmplat de sărbători ca o sighișoreancă la origine, împreună cu familia, să-și petreacă timpul în compania rudelor rămase aici. Dezamăgită de experiența trăită în secția de pediatrie a Spitalului Municipal, dânsa a ales să o împărtășească singurului ziar local de opinie publică: “Aceasta este o cameră de la secția de pediatrie. Poate ar putea să-mi răspundă cineva cum s-a ajuns atât de departe încât copiii să fie internați într-o astfel de cameră. Eu am fost în concediu în România și mi s-a îmbolnăvit copilul. L-am dus la spital și mi s-a făcut internarea. Copilul și eu suntem cetățeni germani și avem asigurări medicale private. După ce mi s-a arătat camera am refuzat internarea. Doamna doctor a fost de treabă, și-a făcut meseria bine, iar când am refuzat internarea nu a încercat să mă rețină. Era conștientă de starea spitalului. I-am pus aceste poze domnului primar pe privat, dar nu știu dacă le-a văzut, pentru că până acum nu mi-a dat niciun răspuns. Mă intreb ce se întâmplă în Sighișoara? Nu mai recunosc orașul în care am crescut și crezut. Sunt de peste 22 de ani plecată, dar așa un spital nu am mai văzut în nicio țară europeană. Mă doare faptul că alte mame nu au posibilitatea de a respinge internarea, iar copilașii lor sunt tratați într-un astfel de spital.”


   Parcă mereu avem nevoie de câte un electroșoc pentru a ieși din zona de confort. Fără o criză nu ne revoltăm fățiș. Nu existăm ca și comunitate. Așteptăm să se întâmple o nenorocire și să moară oameni nevinovați pentru a ne solidariza și a ne face cunoscută frustrarea față de măsurile ce ar fi trebuit luate din timp pentru evitarea momentului fatidic. Dacă ne mirăm că a scăzut natalitatea, este tocmai pentru că aceste condiții rușinoase din maternitate și secția de pediatrie sunt un dispreț al autorităților față de viață și, în general, față de comunitate, locuitorii din împrejurimi și turiști.

Claudiu Barb