CINE E VINOVAT DE DISTRUGEREA PATRIMONIULUI LOCAL? (IV)

   Periplul meu prin lumea întunecată a administrației locale și a necunoscutelor aflate în buricul târgului se termină deocamdată aici. Sper să fi adus puțină lumină în relația dintre noi, oamenii de rând, și edilii orașului care se comportă de parcă ar fi stăpânii noștri feudali. Sighișoara de astăzi a devenit o umbră palidă a ceea ce era cândva insă nu e târziu să punem frână nemerniciei, demagogiei, populismului și dezinteresului general. Puteți citi primele 3 părți ale materialului aici, aici și aici.

   Nici nu s-a uscat bine cerneala ziarelor că în situl UNESCO au început alte lucrări de “modernizare” a spațiului istoric. De data aceasta la o clădire vecină celei deținute de fostul consilier local Adrian Popa (PSD) al cărei proprietar este baronul și actualul consilier local Adrian Burlacu (PNL), un alt abonat la afacerile cu rețeaua formată în jurul primarului. Și aici lucrările au fost efectuate destul de dubios, constând în modernizarea” unei clădiri istorice, construcția unui zid în curtea interioară și montarea unor lucarne în peretele exterior. Bineînțeles că nu s-a luat vreo măsură iar lucrările au continuat nestingherite. Destinația finală a clădirii: un nou hotel în lista celor peste 80 de unități de cazare existente în Sighișoara, cu denumirea de Hotel Restaurant "Bulevard" (foto profil). Un număr impresionant comparativ cu pretențiile unui oraș turistic fără o strategie coerentă.

Foto: zidul interior apărut peste noapte în curtea imobilului

Foto: lucarnele montate în zidul exterior

   De remarcat faptul că pe seama numelui Burlacu, un tip controversat devenit prin căsătorie fiu al orașului, circulă multe informații, unele dintre ele zvonuri, precum acela care-l poziționează drept adevăratul primar al urbei. De ce o fi zicând lumea asta? Nu oare pentru că viceprimar este chiar finul acestuia, Dan Eugen Bândea, tot membru PNL, ajuns acolo cu sprijinul său? De curând ambii au fost prezenți la târgul de turism din București, unde au reprezentat orașul din partea Asociației Turistice Sighișoara, un mic grup de interese al cărui membru și fost președinte este același Adrian Burlacu. Mă întreb, în fond, pe cine a reprezentat viceprimarul și care au fost beneficiile aduse de această deplasare? Ca să fiu onest o să spun că nu intră în atribuțiunile sale prezența la târgurile de turism, decât doar dacă trebuie să dea bine în ochii electoratului naiv. Încurcate mai sunt ițele acestor povești de fațadă!

   Aici și-au făcut poze, au arătat lumii întregi că se implică în promovare și că le pasă” de soarta frumosului oraș. În tot acest timp cetatea a luat-o din nou la vale, demontându-le ipocrizia și confirmând tuturor că problemea stringentă este reabilitarea centrului istoric și pregătirea bazei tehnico-materiale înaintea promovării. Un zid de sprijin de pe strada Zidul Cetății, în apropierea Turnului Croitorilor (care este a doua poartă de acces) a luat-o la vale spre uimirea trecătorilor care erau convinși că a noastră cetate medievală este eternă și indestructibilă.

Foto: porțiunea de zid prăbușită pe Strada Zidul Cetății, în apropierea Turnului Croitorilor

   Un alt zvon spune că lucrările de recondiționare a Sălii Sander, făcute pe bani europeni, ar include și o terasă la baza Turnului cu Ceas, al cărei patron va fi tot baronul și consilierul local Adrian Burlacu. Informația este preluată de pe bursa zvonurilor, din anumite cercuri apropiate consilierului, deci există șanse mari ca ea să prezinte credibilitate ridicată. Ce se va construi acolo rămâne să vedem pe parcurs însă luați seamă de faptul că Turnul cu Ceas este simbolul orașului. Dacă la baza lui va fi o terasă n-ar fi exclus ca în ritmul ăsta de distrugere să mai fie un pas până la desființarea muzeului de istorie și transformarea turnului în restaurant cu vedere panoramică, unde turiștii pot “servi” mititei cu muștar și bere la țap.

Foto: Sala Sander și presupusa terasă (în dreapta)

   De la o vreme mă sâcâie o informație primită din mai multe surse, cu iz de complot al “investitorilor” în turism, conform căreia planul mârșav este scoaterea centrului istoric al Sighișoarei de pe lista UNESCO cu scopul bine rumegat de împărțire frățească a ciozvârtelor provenite din leșul orașului vechi. Nu dau crezare acestor zvonuri care mi se par total deplasate dar nici nu bagatelizez informația.

   Cert este că lucrările începute la Sala Sander și având termen de finalizare luna martie a anului 2013 s-au oprit pentru că firma constructoare a intrat în insolvență la scurt timp de la începerea lucrărilor. Cum poate o firmă să câștige un contract pe fonduri europene, având probleme de solvabilitate, rămâne o necunoscută. Fondurile respective, însumând 1.300.000 milioane lei (aproximativ 290.000 de euro), sunt singurele fonduri europene obținute de primărie în mandatele primarului retrograd și certat cu legile țării. Ca să vă faceți o idee despre micimea acestor fonduri le-am putea compara cu cele ale municipiului Alba Iulia care, în aceeași perioadă, a atras 150.000.000 de euro din fonduri europene și obligațiuni municipale (Sursa aici).

   O altă clădire istorică deținută de același consilier local Adrian Burlacu, se află chiar în cetatea medievală, pe strada Cositorarilor. După cumpărare și aici au avut loc ample lucrări de “amenajare”, însă fără finalitate. De o bună perioadă de timp clădirea este de vânzare.

Foto: casa monument istoric de pe Strada Cositorarilor, adusă la standarde contemporane

   Mă întreb năuc și retoric, cum e posibil ca în centrul istoric al Sighișoarei (în Cetate și Orașul de Jos) să se petreacă asemenea mizerii? Cum e posibil ca orice proprietar sau nou proprietar de casă monument istoric să-i schimbe destinația după bunul plac și interesul propriu? Cum s-a ajuns în situația asta e extrem de neclar. Probabil că reprezentanții patrimoniului s-au pitulat după un cadru legislativ permisiv astfel că nu le-a cerut nimeni socoteală în legătură cu lejeritatea cu care acordă autorizații de construcție oricui, oricând și oricum. Și dacă nu le-a cerut nimeni socoteală în termen de 3 ani, faptele s-au prescris. Cu siguranță trebuie să le reamintim că, potrivit legilor și codurilor deontologice, au obligația morală de a se îngriji de patrimoniu, nu de a-l batjocori și a-l scoate la vânzare bucată cu bucată. Ce se întâmplă acum în centrul istoric este în afara imaginației, a bunului simț și a respectului față de moștenire: vânzări de case istorice cu schimbări de destinație, modificări de structură, geamuri termopan, geamuri tip Velux, culori de fațadă țipătoare, mansarde atipice. Nu pare oare că administrarea unui asemenea patrimoniu și, implicit, conservarea unei comori precum cetatea medievală, este o sarcină peste măsura posibilităților unui edil condamnat la închisoare cu suspendare pentru fapte de corupție și peste putința unui aparat administrativ incompetent?

Foto: casă mansardată după tiparul contemporan (stânga), vecină cu o casă care și-a păstrat (până acum) farmecul de odinioară (dreapta)

   Pe lângă toate aceste modificări făcute după ureche Sighișoara se mai confruntă cu o problemă: degradarea continuă a cetății medievale și neimplicarea autorităților, atât locale cât și naționale.

   Pare că avem de-a face cu un grup infracțional compus din funcționari publici care lucrează în beneficiul unui grup de investitori și nu în interesul comunității din care fac parte. Acești presupuși investitori urmăresc doar monopolizarea centrului istoric și atragerea de profituri personale în defavoarea orașului pentru care nu există nicio strategie coerentă.

   Faptul că Sighișoara apare pe lista patrimoniului mondial UNESCO este cel mai bun lucru care se putea întâmpla în istoria recentă a orașului. Sighișoara este astăzi cunoscută lumii datorită cetății sale medievale încă locuită iar această realitate ar trebui să fie percepută ca atare. Edilii trebuie să conștientizeze, până nu e prea târziu, că Sighișoara nu poate trece testul dificil al vremurilor decât prin implicarea lor activă. Doar aici vorbim despre Sighișoara, un oraș aparte supranumit Perlă a Transilvaniei, Perlă a Târnavelor și bijuteria medievală a României, nu despre “cea mai veche cetate medievală locuită de corupți”. (Sursa: catavencii.ro).

   Închei această retrospectivă amară făcând o comparație între Sighișoara și Sibiu, ambele orașe fiind cândva în rivalitate pe toate planurile. Primul are o cetate medievală înclusă în patrimoniul mondial (poziție care se presupune că ar trebui să îi confere o protecție) iar al doilea, fostă capitală culturală europeană, care aspiră la o poziție în aceeași listă. În Sibiu, în același timp și fostă capitală a ținutului săsesc, nu o să găsiți pensiuni și hoteluri înghesuite în centrul istoric, nu o să găsiți un parc în fosta piață civică, nu o să găsiți case mansardate de prost gust, culori țipătoare pe fațade și geamuri termopan sau tip Velux. De ce? Pentru că primarul a sfințit locul și a creat reguli care se respectă cu sfințenie.

Foto: o parte a centrului civic al Sibiului

  După această simplă comparație putem realiza că Sighișoara se află pe mâna unor oameni mici, atât de mici și de insignifianți, încât i-am putea călca în picioare ca pe niște gândaci de bucătărie fără să ne dăm seama.

Tudor Groza

Sursa fotografii: arhiva proprie