CHRISTOPH MACHAT: “RISCUL DE EXCLUDERE A ORAȘULUI DE PE LISTA PATRIMONIULUI MONDIAL ESTE REAL”

in

Tags 

100% Local

Ideea că Sighișoara este singura cetate încă locuită din Sud-Estul Europei, locul nașterii domnitorului Vlad Țepeș și singurul oraș din România aflat sub patronajul UNESCO s-a întipărit extrem de bine în mentalul colectiv încât pare că orice inițiativă în materie de planificare urbană sau conservare a patrimoniului istoric pierde bătălia cu alianța dintre inerția alimentată de cele trei atuuri discutabile, lehamitea morbidă față de păstrarea identității locale, interesul mercantil al unor potentați cu afaceri în turism și amatorismul factorilor decidenți.

   Deoarece turismul a devenit un subiect dezbătut până la sațietate, fără vreun suport științific, ca segment izbăvitor” al economiei locale, câteva întrebări ar trebui să ne frământe existența efemeră pe aceste meleaguri, înainte de a mai emite pretenții. Ce moștenire le vom lăsa urmașilor noștri? Este sau nu Sighișoara un oraș turistic de top? Vorbind de unicitatea și autenticitatea centrului istoric, de mitul lui Dracula și de apartenența UNESCO, cât este adevăr și cât amăgire? Care este cu adevărat oferta turistică, cum arată produsul turistic local și care ar trebui să ne fie prioritățile? Cât ar trebui să investim în îmbunătățirea infrastructurii, în restaurarea monumentelor și în angajarea de personal calificat în acest domeniu? Suntem sau nu o destinație supraevaluată? De ce nu există un echilibru între Cetatea depopulată și secătuită de resurse și Orașul de Jos cvasinecunoscut? Care e rata de distribuire a profitului de pe urma turismului între public și privat? Ce procent din încasările din turism se reflectă în lucrările de întreținere?

   Nu vom putea vorbi de un turism de calitate responsabil cât timp sumele alocate anual de la bugetul local sunt infime, cât timp ne confruntăm cu o problemă majoră de cadastru care împiedică investițiile publice și cât timp nu avem capacitatea sau dorința comună de a impune un plan integrat de măsuri care să sporească gradul de atractivitate a Sighișoarei.

   Există nenumărate posibilități de a solicita sprijinul unor entități externe specializate pe probleme de patrimoniu, însă în suma dintre suficiența unor aleși ai puterii animați de interese politice (a se citi de gașcă), seria de incompatibilități și conflicte de interese constatate de ANI în rândul acestora, preocuparea excesivă a Executivului pentru protejarea supersalariilor și a sinecurilor, condamnarea lui Dăneșan și demisia lui Mălăncrăvean, salvarea și punerea în valoare a patrimoniului este cea din urmă grijă.

   Despre ce (mai) avem, ce ne lipsește și ce ar trebui făcut pentru schimbarea paradigmei și îndepărtarea pericolelor ce ne pasc, ne vorbește istoricul de artă Christoph Machat, care a avut amabilitatea de a-mi acorda un amplu interviu.

“Riscul de excludere a orașului de pe lista patrimoniului mondial este real 

Rep: În urmă cu doi ani au existat în spațiul public unele discuții privitoare la existența riscului de excludere a orașului nostru de pe lista patrimoniului universal. Riscul a fost confirmat atunci de arhitectul-șef al județului Mureș, dl. Răzvan Șipoș, care, într-o conferință de presă, a prezentat mai multe nereguli. Credeți că este vorba de un risc real sau de unul artificial, în condițiile în care modificările survenite în centrul istoric al Sighișoarei, de-a lungul ultimului sfert de veac, au născut destule controverse?

C.M: Riscul de excludere a orașului Sighișoara de pe lista patrimoniului mondial este real – pentru simplul fapt că nici administrația locală – reprezentată prin semnătura primarului pe documentul de înscriere - nici Guvernul României – ca semnatar al convenției UNESCO, reprezentat prin Ministerul Culturii – nu și-au îndeplinit obligațiile rezultate din includerea orașului pe listă: - în primul rând includerea pe listă, în 1999, era condiționată - prin hotărârea comitetului mondial UNESCO - de refacerea porțiunii de zid deasupra intrării din ocol în cimitir, zid care căzuse deja în 1998 (!) și de atunci se află în continuă degradare. Oare cei în cauză, adică cei responsabili, într-adevăr cred că elaborarea proiectului de intervenție (între timp chiar două, dacă sunt bine informat) cu mare întârziere (aproximativ acum 10 (?) ani și datorat insistențelor mele) este suficientă? Iar o simplă privire asupra stării actuale de conservare a acestei porțiuni de zid împreună cu întreaga latură vestică arată starea înaintată de degradare cauzată de vegetație (și alunecări de teren) – fapt valabil de altfel pentru toată incinta.

   În consecință orice vizitator cu sau fără specializare în materie de monumente istorice poate constata din prima vedere – și fără a se uita foarte atent - lipsa totală de îngrijire (și întreținere curentă), fără a cunoaște intervențiile improprii, modificările grave – de ex. supraetajări (cu sau fără aviz de la “monumente” sau permis de construcție de la Primărie), care au degradat deja o parte a patrimoniului.

   Conferința de presă a d-lui Șipoș a fost deci absolut necesară – cu intenția de a “trezi” pe cei responsabili și de re-aducerea aminte a obligațiilor lor – iar atenționarea centrului mondial UNESCO de la Paris asupra stării actuale de îngrijire, gestionare și conservare ar avea drept consecință o hotărâre a comitetului mondial de a pune Sighișoara pe “lista roșie”, care este compusă din bunuri înscrise pe listă, dar periclitate (din motive diferite); iar dacă în decurs de 2 ani problemele care au dus la pericilitare nu sunt remediate, bunul respectiv va fi exclus (“tăiat”) de pe lista patrimonului mondial.

   Iată câteva detalii legate de procedurile UNESCO privind patrimoniul mondial, în care eu sunt implicat deja din 1984, când am început să lucrez la nivel internațional ICOMOS – organizația de specialitate pentru patrimoniul cultural stabilită prin convenția UNESCO din 1972 – iar ca sighișorean (și promotor al înscrierii în 1999) revenind destul de des în oraș încerc să-i mobilizez pe toți cei care ar putea și ar trebui să contribuie la salvarea patrimoniului (înainte de a urma drumul spre Paris...) – precum arhitectul-șef al județului, actualul primar al Sighișoarei și colegii de la INP din București și din Ministerul Culturii. De altfel sunt din 1994 membru de onoare al comisiei naționale a monumentelor din România.

“Planul urbanistic general ar trebui actualizat cât mai curând 

Rep: Sighișoara nu are un plan urbanistic general actual, ci funcționează după unul din anul 1994. Lipsa acestui plan, prin neimplicarea, voită sau nu, a autorităților locale, a creat un cadru propice pentru intervenții ireversibile asupra patrimoniului construit. Abia acum se lucrează la actualizarea acestui plan, care nu știm însă când va fi finalizat. Totuși, este suficient pentru conservarea zonei istorice sau mai avem nevoie de îmbunătățirea legislației în domeniu?

C.M: Planul urbanistic general este, într-adevăr, învechit, din 1994 și ar trebui actualizat cât mai curând, căci n-are cum să includă problematica legată de zona protejată prin înscrierea în 1999 pe lista patrimoniului mondial. Pe de altă parte însă există și o lege a monumentelor – și înainte de a reclama îmbunătățirea legislației ar fi absolut important de a respecta și implementa legislația existentă și în vigoare.

Foto: "ruinele" Casei Schässburg, o pată urâtă pe obrazul orașului istoric, alături de clădirea CEC Bank

Acest dezinteres a început să se manifeste în special după anul 2000 

Rep: Am prezentat de-a lungul timpului mai multe cazuri de monumente degradate, de clădiri istorice renovate discutabil și de abuzuri, care, din păcate, au rămas fără efect. Sighișoara a luat calea dezinteresului general și a distrugerii identității locale. Ce credeți că ne lipsește și cum ar trebui corectată situația?

C.M: Consider că ați făcut foarte bine de a prezenta problematica monumentelor – degradări, renovări improprii, abuzuri etc. – pentru a atenționa opinia publică (!) de valorile patrimoniale ale propriului oraș, care – Cetatea (sau Orașul de Sus) ca ansamblu - figura deja pe prima listă a monumentelor istorice din România în 1959! – Deci era deja monument istoric de importanță națională. Este într-adevăr foarte deprimant de a constata dezinteresul general, legat de mai mulți factori de luat în considerație (le-aș putea explica si exemplifica, dar ar necesita mult prea mult spațiu), iar acest dezinteres a început să se manifeste în special după anul 2000 în conducerea politică a orașului, interesul fiind legat doar de profituri financiare legate de turism, adică de exploatarea calității de patrimoniu mondial UNESCO. Ceea ce ar fi trebuit și încă ar trebui ar fi o declarație clară a administrației locale de a îngriji și conserva aceste valori și de a pune la dispoziția cetățenilor, proprietarilor etc. o consultanță gratuită asupra posibilităților de intervenție (dacă sunt necesare pentru conservarea și reabilitarea patrimoniului) la nivelul unei secțiuni de “patrimoniu mondial” în cadrul administrației.

   În toate orașele din Europa, care sunt pe lista UNESCO, există o asemenea secție sau departament cu câțiva salariați și un coordonator special numit, cu autoritate recunoscută. Desigur, șeful acestei secțiuni trebuie să colaboreze direct cu secția de arhitectură a Primăriei, deci cu arhitectul-șef al orașului, care să fie atât de bine instruit, încât să respecte legislația, regulile clare de avizare, consultanță etc. și rezolva toate problemele de patrimoniu mondial în strânsă colaborare cu autoritățile competente – Comisia zonală, Comisia națională și împreună cu această secție specială.

   De altfel, la nivel mondial există organizația orașelor de patrimoniu mondial – WHC (World Heritage Cities), cu sediul în Canada, care este foarte activă, acordă consultanță și ajutor (nu financiar) și se întrunește măcar o dată pe an. Din păcate, Sighișoara – încă - nu este membru în această organizație, de care ar putea profita imens.


Foto: clădire istorică mutilată, aflată în proprietatea fostului consilier Adrian Burlacu

“Alocarea a 2% din bugetul local pentru monumente este o veste foarte bună 

Rep: Primăria a cheltuit până acum foarte mulți bani publici pe documentații (studii de fezabilitate, DALI-uri, PT-uri), de multe ori repetitiv sau inutil. În luna iulie a.c. Consiliul local a adoptat, în unanimitate, un proiect de hotărâre privind alocarea a 2% din bugetul local anual pentru restaurarea monumentelor locale, obligând executivul ca la finele fiecărui exercițiu bugetar să prezinte un raport al cheltuielilor și rezultatelor. Este sau nu un prim pas înainte pentru revigorarea patrimoniului și ce măsuri ar mai putea lua Consiliul local, ca factor decizional?  

C.M: Hotărârea Consiliului local privind alocarea a 2% din bugetul local pentru monumente este o veste foarte bună – chiar dacă eu personal nu-mi dau seama de volumul bugetului total, deci ce sumă ar fi la dispoziție – măcar pentru întreținere curentă (care până acum a lipsit cu desăvârșire). Pentru revigorarea patrimoniului Consiliul ar trebui să instituie ceea ce am amintit puțin mai sus – adică secția specială pentru patrimoniu din cadrul administrației locale (care bine ar face să nu mai dea autorizații pentru pensiuni și facilități comerciale pentru turism în cetate).

Foto: Monumentul "La Chip"

Turismul și potențialul orașului, cuvinte magice în gurile politicienilor

Rep: Se vorbește foarte mult de turism și de potențialul orașului, însă primele lucruri pe care le remarcă orice turist este infrastructura precară, casele istorice modernizate cu termopane, geamurile tip Velux, mansardele bizare, fațadele colorate strident, pavajul execrabil, intervențiile care deranjează vizual și, în general, distrugerea lentă a turnurilor și zidurilor cetății. Ce recomandări le-ați face autorităților deliberative și executive locale?

C.M: Turismul și potențialul orașului (evident cel financiar) sunt - din păcate – în ultima vreme un fel de cuvinte magice în gurile politicienilor (nu doar în Germania), când este vorba de (posibila) calitate de monument UNESCO. Aici consider că s-a mers pe o cale greșită la Sighișoara - este incredibil, câte pensiuni și restaurante există în cetate -, iar dacă se aude și se citește destul de des că Sighișoara ar fi singura cetate medievală “locuită” (ca justificare a valorii excepționale universale – ceea ce nu corespunde adevărului de justificare științifică pentru includerea pe listă) ar merita făcută statistica respectivă – câte case din cetate într-adevăr încă sunt locuite.

   Turismul poate aduce beneficii – și pentru Sighișoara – dar ar trebui să existe o concepție clară de dezvoltare durabilă – fixată prin planul de gestiune – “management plan”- cerut de UNESCO pentru toate monumentele de pe listă (și inexistent pentru Sighișoara). Am speranța că într-un viitor nu prea îndepărtat acest plan de management va fi elaborat – împreuna și cu INP, (Institutul Național al Patrimoniului) și acest plan va trebui să includă și problemele existente și intervențiile necesare, evident și finanțarea lor - de exemplu refacerea și renovarea zidurilor și a turnurilor, rezolvarea problemelor de circulație – restricții clare pentru accesul mașinilor în Cetate; evident și refacerea pavajului precum și revenirea la materialele istorice ale patrimoniului construit – pentru care există o documentație chiar și publicată și va trebui elaborat un regulament foarte strict de intervenții etc. Dar nu numai atât – ar trebui să existe un control foarte rigoros din partea administrației asupra intervențiilor și calității lor – toate cele enumerate ar fi normal să aparțină și să fie în responsabilitatea acestei secții speciale de patrimoniu mondial a administrației.

Foto: pavajul problematic

“Este inadmisibil să nu avem arhitect specializat”

Rep: Ultimul arhitect-șef pe funcție, un personaj contestat deseori în mediul local, a demisionat în 2014, lăsând în urma sa un peisaj dezolant și incertitudine. De-atunci și până acum am depins de Consiliul Județean, postul fiind ocupat doar temporar, de două ori. Pentru că soarta orașului, din punct de vedere al amenajării teritoriului, depinde în mare măsură de viziunea arhitectului-șef, ce sfaturi ați avea pentru persoana care va ocupa acest fotoliu?

C.M: Pentru un oraș istoric pe lista patrimoniului mondial este inadmisibil să nu aibă un arhitect – specializat în problemele de conservare, restaurare și reabilitare de monumente istorice. Asemenea specializări se dobândesc prin studiul post-universitar de reabilitare organizat la nivel de Universitatea Babeș-Bolyai începând din 1998. Sunt convins că s-ar putea găsi un candidat cu studiul post-universitar terminat – cu diplomă – care să fie interesat să lucreze pentru Sighișoara. Ceea ce mereu mi se explică este faptul că postul de arhitect-șef nu este dotat financiar cum ar trebui. Nu-mi permit să comentez, dar aici Consiliul ar putea să aducă o mare contribuție prin alocarea unui salariu la nivelul cerințelor de specialist în monumente istorice – și este evident că arhitectul va trebui să colaboreze direct cu arhitectul-șef al județului Mureș.


Foto: porțiune a zidului cetății, prăbușită în 1998

   Christoph Machat este sighișorean, cetățean de onoare al Sighișoarei și doctor Honoris Causa. A studiat istoria artei, arheologie și muzeologie la Universitatea Națională de Arte din București și Universitatea din Köln. Începând din 1972 lucrează în domeniul conservării patrimoniului, este expert recunoscut (în 2004 - medalia Andras Möller a ICOMOS Ungaria, în 2005 – premiul Europa Nostra pentru conservarea Bisericii din Deal din Sighișoara, în 2009 - premiul Georg Dehio, în 2014 - premiu pentru Cultura Sașilor Transilvăneni), este membru al mai multor societăți științifice și are publicate nenumărate cărți și articole de specialitate. Între 1995 și 2005 a fost președintele CIAV (Comitetul Internațional pentru Arhitectura Vernaculară), iar din 2008 este membru în comitetul executiv al ICOMOS (Comitetul Internațional al Monumentelor și Siturilor, aflat sub tutela UNESCO) și vicepreședinte al ICOMOS Germania, poziții din care a participat la mai multe misiuni de evaluare și monitorizare a obiectivelor de pe lista UNESCO.

Tudor Groza