CETATEA SE SURPĂ, PRIMĂRIA SE SCARPINĂ

in

Tags 

100% Local

   Marcarea unui an de la demisia lui Ovidiu Dumitru Mălăncrăvean a culminat cu prăbușirea unei porțiuni din zidul ce leagă turnul croitorilor de turnul cizmarilor. Despre riscul de surpare a terenului se știa încă din a doua jumătate a secolului 19, însă, după cum se vede, autoritățile nu au luat nicio măsură concretă în privința consolidării și conservării fortificațiilor medievale.

   Mai mult, includerea centrului istoric pe lista patrimoniului mondial a fost condiționată de refacerea porțiunii din zidul ce leagă turnul măcelarilor de turnul frânghierilor, porțiune prăbușită în anul 1998. Chestiunea a fost confirmată de Dr. Christoph Machat, într-un interviu acordat ziarului nostru: Nici administrația locală – reprezentată prin semnătura primarului pe documentul de înscriere - nici Guvernul României – ca semnatar al convenției UNESCO, reprezentat prin Ministerul Culturii – nu și-au îndeplinit obligațiile rezultate din includerea orașului pe listă. (Sursa aici)

   Iată că au trecut 20 de ani de atunci, iar cei cinci primari ai Sighișoarei (dintre care doi au fost interimari), în calitate de vrednici urmași ai comuniștilor și ai neamului românesc mândru aici pe veci stăpân, nu au nicio scuză pentru acest eșec lamentabil, fiind direct răspunzători de pângărirea unui mileniu de istorie și de soarta orașului pe care-l administrează.

   Deși trăim vremuri pașnice, cetatea medievală este asediată acum din interior tocmai de către cei care ar trebui să o apere de primejdiile celor din exterior. Într-un miserupism desăvârșit și într-o batjocură permanentă la adresa identității multiculturale locale, vechiul centru administrativ și militar al burgului se dezintegrează bucată cu bucată.

Foto: Porțiunea de zid prăbușită în 1998

Vinovați: apa infiltrată și legea achizițiilor

   Purtătorii de palabre ai Primăriei au sărit rapid cu un comunicat cinic, lipsit de regrete, prin care ne-au explicat tehnic contextul prăbușirii zidului și cine urmează să ne salveze de prostia crâncenă de care am dat și de care continuăm să dăm dovadă. Ulterior, la televizor, consilierul principal din cadrul Compartimentului UNESCO al Primăriei, Ioan Fedor Pascu, a dat vina pe apa infiltrată, iar arhitecta-șefă, Adina Popescu, a dat vina pe legea achizițiilor publice. Într-un final, după ce știrea a făcut înconjurul României, țap ispășitor a fost găsit Institutul Național al Patrimoniului.

   Entitatea se află în subordinea Ministerului Culturii și gestionează Proiectul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice (PNR), un program finanțat de la bugetul național, adresat monumentelor ce necesită intervenție imediată.

   Ideea programului a aparținut guvernului Cioloș, dar pentru că “angajamentele cuprinse în program se stabilesc la nivelul creditelor bugetare aprobate, guvernul Dragnea a suspendat finanțarea.

Așteptând pomeni din ceruri 

   Ovidiu Mălăncrăvean a anunțat că Primăria a depus în cadrul PNR, pe finalul lui 2016, un proiect pentru reabilitarea unor porțiuni din zidul medieval. Nu se cunosc detalii, deoarece nu există o hotărâre a Consiliului local care să mandateze Primăria în acest sens.

   Se știe însă că abia în 27.02.2017 Consiliul local a hotărât încheierea unui protocol de colaborare cu Institutul Național al Patrimoniului, în vederea pregătirii și realizării de acțiuni comune în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil, mobil și imaterial al municipiului Sighișoara, pentru asigurarea unor intervenții de calitate asupra fondului construit și în zona sa de protecție, pentru monitorizarea stării de conservare a centrului istoric.

   Șeful Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici, declara la începutul programului: “Vor fi finanţate monumentele grav deteriorate şi care altfel nu ar putea fi salvate. Sumele disponibile nu sunt mari, de aceea criteriile de selecţie vor fi stricte şi obiective”. (Sursa aici)

   Cu alte cuvinte, s-ar putea să așteptăm degeaba, ca după Fata Morgana.

Îngrijirea monumentelor, sarcina autorităților locale 

   Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, spune că “paza, întreținerea, conservarea, consolidarea, restaurarea și punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin proprietarilor. În cazul nostru, proprietar este municipiul, reprezentat de Primărie și Consiliul local. Căutarea vinovaților altundeva este de-a dreptul absurdă, iar neasumarea răspunderii este de-a dreptul ridicolă.

   Un alt articol din această lege spune că “Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică și de amenajare a teritoriului, la nivel național și local.”  Pe aceste considerente dezvoltarea Sighișoarei ar fi trebuit și ar trebui să aibă o legătură strânsă cu protecția monumentelor istorice, legătură care, evident, lipsește.

   Reprezentanții Institutului Național al Patrimoniului ne-au declarat că Primăria Municipiului Sighișoara, în calitate de beneficiar al monumentului istoric, are sarcina de a elabora documentațiile pentru intervențiile de urgență în zonele susceptibile de degradare, deci o intervenție imediată a INP, presupunând că ar exista finanțare de la bugetul de stat, s-ar putea să nu devină certitudine.

   Deși cetatea se dezintegrează, Primăria a depus acest proiect doar pentru anumite porțiuni din zidurile medievale. Restaurarea celorlalte părți ale cetății sau chiar a cetății în totalitatea ei rămâne la voia sorții și a pesediștilor locali, care ar putea refolosi această momeală borșită în următoarea campanie electorală.

Foto sursa Facebook: porțiunea de zid din spatele Bisericii Romano-Catolice

Bugetul local, tot mai sărac

   Știm deja că Sighișoara este pauperă, și nu pentru că n-ar avea resurse, ci pur și simplu pentru că, începând din anul 2000, Primăria trăiește într-un univers paralel, unde nu se scriu proiecte de finanțare, unde nu se caută soluții, unde nu se inovează, unde ziua trece și leafa vine, unde primarii sunt preocupați de problemele personale cu justiția și unde angajați din aparatul propriu au superputeri și supersalarii. Din acest motiv bugetul local discreționar nu poate suporta mai mult decât veniturile acestora, întreținerea Ecoserv, subvenționarea ATT și decontarea unor lucrări de proastă calitate. Fără alte surse de finanțare și cu o serie de diriguitori semianalfabeți în probleme edilitare, pauperizarea orașului va fi din ce în ce mai violentă, până la faliment, iar peisajul din ce în ce mai dezolant, până la disoluție.

   În fața vidului și a impotenței singura lor soluție a fost și este să aștepte mila autorităților județene, centrale sau europene. Cu atât mai mult acum, când orașul e într-un provizorat început după demiterea penalului Dăneșan și întreținut după demisia lui Mălăncrăvean, care, dacă mă întrebați pe mine, nu știu ce autoritate morală mai are și pe cine mai reprezintă.

Două procente pentru monumente 

   Reamintesc că pe finalul lui 2017 Consiliul local a adoptat o hotărâre prin care două procente din bugetul local vor fi alocate pentru restaurarea monumentelor aflate pe raza administrativ-teritorială a municipiului. Este singura inițiativă de acest fel și aparține consilierilor Uniunii Independente pentru Sighișoara (detalii aici). Totodată este singurul mod prin care Primăria poate fi constrânsă ca la finalul fiecărui exercițiu bugetar să prezinte consilierilor locali un raport privind modul de îndeplinire a sarcinilor. În contextul de ilegitimitate dat de demisia lui Mălăncrăvean, ar putea fi un prim pas spre normalitate.

    Alte două proiecte ale UIPS pe aceeași temă sunt blocate de ani de zile în eficientul mecanism administrativ condus pe rând de Dăneșan, Bândea, Gavrilă și Mălăncrăvean: proiectul privind restaurarea și strămutarea monumentului “Skariatin” și proiectul privind restaurarea monumentului “La Chip”, de degradarea cărora tot Primăria Sighișoara este responsabilă.

Tudor Groza