CE FACEM CU BUSTUL LUI ILARIE CHENDI?

in

Tags 

cultura

   În ultima perioadă am asistat la câteva încercări timide de abordare a subiectului naționalism și patriotism românesc în contextul stărilor conflictuale existente între puterile vestice și cele est europene - Ucraina și Federația Rusă. Ele au culminat cu recenta campanie electorală pentru alegerea europarlamentarilor care ne vor reprezenta în cel mai înalt for european pentru următorii 5 ani, campanie desfășurată de partidul primarului condamnat sub sloganul “Mândri că suntem români. Fără nicio legătură cu aceste conflicte dar în strânsă legătură cu sloganul trandafiriilor materialul următor este un bun exemplu de naționalism nesănătos și fals patriotism afișate de autoritățile sighișorene în frunte cu principalul pușcăriabil al urbei – primarul condamnat Ioan Dorin Dăneșan. 

   Cred că nu mai e niciun dubiu, pentru nimeni, că țara noastră este prizoniera incompetenței, a lașității, a nemerniciei, a indiferenței, a ipocriziei și a mitocăniei. Populația României este trupul firav pe care politicienii lipsiți de empatie, indiferent de orientarea politică, se îmbulzesc să experimenteze tot felul de metode de tortură, asta în ciuda promisiunilor făcute în timpul campaniilor electorale.

   Este și cazul Sighișoarei, un orășel din centrul României, care a avut norocul să păstreze, cu chiu cu vai, singura cetate medievală încă locuită din sud-estul Europei. Sighișoara zilelor noastre a ajuns însă pe mâna unor neica nimeni care nu au avut și nici nu au vreo treabă cu politica, cu buna organizare a urbei, cu ridicarea nivelului de cultură sau cu creșterea calității vieții. Administrarea acestui oraș s-a făcut și se face la voia întâmplării, pe baza apartenenței politice și a numărului de voturi împărțite în Consiliul Local între majoritatea grupurilor politice ale căror interese diferă de cele ale alegătorilor care i-au trimis acolo să transpire de la efortul depus în slujba lor.

   Se spune că Sighișoara este un orășel cosmopolit. Probabil din cauza conviețuirii seculare a românilor, sașilor, ungurilor, evreilor și țiganilor de aici. Deși în cursul vremii românii au rămas majoritari ei încă întâmpină probleme în căutarea identității, la temelia căreia aleșii locali, idiferent de orientarea politică, au săpat cu sârguință și au plantat semințele otrăvite ale ticăloșiei, prostului gust, urii față de valorile curate și iubirii față de nonvalorile care ne invadează spațiul precum gândacii de bucătărie.

   În tot acest peisaj urban românii au rămas dezbinați și nu se mai știu comporta precum o comunitate, în mare măsură și din pricina lipsei liderilor. Aleșii locali, rupți total de realitate în goana lor furibundă după înavuțire, au politizat sistemul public și complotează împotriva acestei comunități dezbinate, batjocorind-o fără încetare și folosindu-se de avantajul unui nivel ridicat de suportabilitate pe care românii îl posedă.

Cultura locală, încotro?

   Această realitate se reflectă și în cultură, un pilon de bază al civilizației, iar cultura locală nu face excepție. În cursul istoriei noastre pe acest teritoriu au trăit numeroase personalități cu care ne putem mândri și care ne-ar putea fi modele în viață. Pe lista lungă a lor găsim și un critic literar ce a aparținut curentului semănătorist, apărut la începutul secolului XX (este vorba de un curent literar și ideologic format în jurul revistei “Semănătorul”, care aborda problema țărănească). Numele său este Ilarie Chendi. S-a născut la Dârlos, în județul Sibiu, pe 14 noiembrie 1871. O parte din studii le-a făcut la actualul liceu “Joseph Haltrich”, perioadă în care a locuit la Sighișoara, într-o casă pe actuala stradă ce-i poartă numele. Se spune că ar fi fost al treilea român care și-a încheiat în mod strălucit studiile la acest liceu, primii doi fiind Zaharia Boiu Jr. și Ioan Popescu din Cața (județul Brașov). Între 1891 și 1894 a frecventat Seminarul Teologic din Sibiu iar între 1894 și 1898 a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității in București.

   Pe 23 iunie 1913 s-a sinucis, motivele nefiind cunoscute. Cu o zi înainte, pe 22 iunie 1914, fratele său de cruce, poetul Ștefan Octavian Iosif, cu care și-a jurat credință veșnică, a murit și el. Ambii au fost înmormântați pe 25 iunie, în cimitirul Bellu, din capitală.

O personalitate, o stradă, un bust

   Criticul literar a rămas în memoria comunității locale, fiindu-i dedicate o stradă din centrul istoric și un bust, operă a sculptorului și scriitorului Ion Vlasiu (1908-1997). Inițiativa făuririi acestui bust a avut-o Horea Teculescu, el fiind amplasat odinioară în parcul de lângă Catedrala Ortodoxă, în imediata vecinătate a cimitirului așa-zișilor eroi sovietici. Pe lista monumentelor istorice bustul apare la poziția 14/27D0027.

Foto: casa în care a locuit Ilarie Chendi (casa verde, din mijloc), localizată pe strada cu același nume; o plăcuță comemorativă a fost amplasată aici în 1933, la inițiativa lui Horea Teculescu și a filialei locale a ASTRA

   Pe 20 iulie 2000 (anul de începere a dominației Dăneșan) Consiliul Local a hotărât reamplasarea bustului însă hotărârea nu s-a mai aplicat, din motive care țin de lipsa finanțării, rea-credință, ignoranță sau pervertirea culturii. Ce s-a întâmplat până în prezent nu știm, pentru că Sighișoara este în același timp și un fel de triunghi al Bermudelor. Aici se întâmplă lucruri ciudate, fără putință de înțelegere. Dispar statui și monumente, casele istorice se transformă peste noapte în pensiuni și hoteluri iar autoritățile se fac că plouă ba chiar suferă de mania persecuției și de boala autovictimizării atunci când le tragi la răspundere. De peste 14 ani bustul lui Ilarie Chendi a fost de negăsit. Unii spuneau că el se află la serele orașului din cartierul Cornești (actualul sediu al firmei căpușă Ecoserv), alături de ornamentele care existau cândva pe Monumentul Skariatin. Oficial, bustul se află la Asociația Culturală “ASTRA”, filiala Sighișoara (ce poartă numele unui alt om de cultură important pentru istoria locală - Horea Teculescu, fost președine al filialei) care l-a recuperat și l-a dat spre recondiționare, pe cheltuiala proprie. Actualul președinte al filialei sighișorene, dr. Stelian Larga, a declarat că intenționează să facă toate demersurile pentru reamplasarea bustului acolo unde îi este locul.

   ASTRA este acronimul pentru Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, înființată în 1861, la Sibiu, cu scopul emancipării culturale și politice a românilor din Transilvania.

Alte inițiative luate de ASTRA sighișoreană 

   Pe 13 iunie 2013 filiala sighișoreană a asociației pentru emanciparea românilor a înaintat o petiție către Consiliul Local Sighișoara prin care propunea acordarea titlului de cetățean de onoare al orașului fostului primar Constantin Ștefănescu (titlu care a și fost acordat, într-un cadru festiv”, așa cum se cuvine, în Sala Mihai Eminescu”, la un spectacol la care s-a plătit bilet de intrare). (Sursa aici)

   Pe 4 decembrie 2013 aceeași filială sighișoreană a mai depus o solicitare prin care a cerut un parteneriat cu Primăria municipiului pentru gestionarea unor evenimente culturale care vor avea loc în Sighișoara precum editarea revistei trimestriale de cultură, artă și istorie “Astrele Sighișoarei”, realizarea unor momente omagiale legate de comemorări istorice ale personalităților, simpozioane și așezarea unor plăci comemorative.

Și-anume unde să căutăm vinovații?

   Până aici am enumerat trei mari nume ce aparțin culturii românilor: Ilarie Chendi, Asociația Culturală ASTRA” și Mihai Eminescu. În tărtăcuța edililor, încețosaștă de aburii neroziei, emanciparea românilor din Transilvania și Sighișoara se face aruncând bustul lui Ilarie Chendi ca pe un deșeu, omițând ani la rândul recondiționarea Sălii “Mihai Eminescu”, batjocorind permanent istoria locală, mutilând centrul istoric și ridicând-i statuie poetului maghiar Petöfi Sándor exact în cetatea construită în vremea sașilor și rămasă moștenire unor plăvani cu ifose patriotarde precum ei, cei care încing hore în fața statuii latinității atunci când nevoia de a epata în fața plebei o cere.

    În astfel de momente mi-e jenă de oamenii care ne conduc, niște iresponsabili care ne ghidează destinele având la bază o lipsă de cultură grosolană și înspăimântătoare. Altfel nu reușesc să-mi explic de ce s-au cheltuit 100 de milioane de lei vechi pe bustul poetului maghiar dar nu s-au găsit, vreme de 14 ani (culminând cu mandatele accidentale ale primarului Dăneșan) resurse bănești pentru reamplasarea unui bust închinat omului de cultură român Ilarie Chendi sau pentru renovarea Sălii de Cultură ce poartă numele poetului nostru național, Mihai Eminescu.

   Și totuși, mândri că suntem români!

Tudor Groza