CLĂDIREA CEC BANK, SCOASĂ LA MEZAT

in

Tags 

100% Local

   În urma unei concesiuni făcută de Primăria Sighișoara pe 99 de ani, fosta Casă de Economii și Consemnațiuni a ridicat în buricul orașului vechi o clădire în stil istoricist (un amalgam bombastic de mai multe stiluri vechi, n.m.), după planurile arhitectei cu origini sighișorene Anca Petrescu, cea care a lucrat și la planurile Casei Poporului.

   Lucrările au început în anul 1994, dar nu au mai fost finalizate, asta deși, pe 23.09.2009, s-a semnat procesul verbal de recepție. Clădirea ocupă o suprafață construită desfășurată de 3.708 mp și o suprafață utilă desfășurată de 2.505 mp, având 104 încăperi organizate pe subsol (33 încăperi), parter (37 încăperi) și etaj (34 încăperi). Pentru terenul concesionat Primăria a încasat taxa de concesiune anticipat, pe o perioadă de 25 de ani.

   Până astăzi clădirea a constituit subiect de discuții și a fost promovată în campaniile electorale ca viitor loc de funcționare a Primăriei Sighișoara, însă degradarea ei a continuat inexplicabil fără a i se găsi o utilitate. Aflându-se în zona istorică și având o arhitectură improprie, ea a contribuit și la perpetuarea unor controverse, în condițiile în care întreaga porțiune a suferit modificări ireversibile după demolarea de către regimul comunist a cartierului de case.

   După unele surse proiectul clădirii, care a fost declarat necâștigător în urma unui concurs, a fost schimbat peste noapte, luând locul celui câștigător. Contactat telefonic pentru a ne da mai multe detalii, fostul primar Ștefănescu Constantin ne-a declarat: “Nu este adevărat, eu nu am contribuit în niciun fel. A fost un concurs național. Cu plan de urbanism, de detaliu, pentru zonă protejată. Au fost mai multe oferte. Consiliul local este cel care a ales varianta Ancăi Petrescu. La ședința respectivă eu nici nu am participat, pentru că am fost plecat la o conferință internațională. În locul meu a fost viceprimarul, respectiv domnul doctor Căpățână. Consiliul Local a votat pentru Anca Petrescu. Eu, când am venit la serviciu, luni sau marți, deja proiectul era votat și trimis la prefect pentru validare. Așa cum vă spuneam, au fost mai multe variante. Prima variantă a fost o comisie de la Monumente istorice, din care a făcut parte și domnul arhitect Bulhard, de la județ, și o comisie de la Uniunea Arhitecților din România. Deci și ei au participat la acest proiect. A fost primul proiect din România care viza un monument dintr-o zonă protejată. Toți acești specialiști au avut un vot consultativ și la ședința de Consiliu a participat și domnul arhitect Bulhard. Eu nu m-am amestecat pentru că sunt inginer de meserie. Eu nu am putut să spun nici da, nici nu. Am avut atâta bun simț să îi las pe specialiști să decidă. Dar, să știți că eu m-am documentat apoi și am citit procesul verbal și am observat că Anca Petrescu a venit atunci foarte bine pregătită. A venit cu trei variante. Când cineva încerca să o pună în dificultate, ea găsea repede soluția. Așa a făcut cred și la Casa Poporului. Cam asta a fost. Așadar, eu nu am influențat pe nimeni. Eu sunt brașovean și i-am lăsat pe sighișoreni să decidă. Nici nu sunt de meserie. Mai ales când vine vorba de arhitectură, care este jumătate tehnică, jumătate artă. Nu te poți da cu părerea. Nu am finanțat nimic, terenul l-au cumpărat ei. Primăria a fost un simplu organ.”

   Conform Planului Urbanistic Zonal pentru zona protejată cu valoare istorică, aprobat prin Hotărârea de Consiliu Local nr. 50/30.10.1997, imobilul se află la limita zonei protejate UNESCO. Interesant este că acest PUZ nu a mai fost actualizat, iar toate modificările de aici, despre care eu am scris în repetate rânduri, ar putea avea la bază prevederi perimate pe care anumiți băieți descurcăreți le-au speculat și pe care n-aveau interesul să le actualizeze.

   În anul 1996, pe baza Legii nr. 66, Casa de Economii și Consemnațiuni a devenit societate bancară pe acțiuni, având ca acționar unic statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor. Între 2005 și 2008 instituția bancară a fost reorganizată în vederea privatizării și a primit numele de CEC Bank S.A. Clădirea, în care ar fi trebuit să funcționeze banca, a trecut în patrimoniul băncii, care încearcă acum să o valorifice prin vânzare și cedarea concesiunii terenului. Instituția bancară oricum și-a găsit un sediu, plătind chirie în imobilul în care funcționează Hotel Cavaler, aflat în proprietatea fostului senator Bașa Petru.

   Prețul de pornire anunțat este 652.900 euro fără TVA. O primă licitație cu strigare ar fi trebuit organizată pe 27.10.2015, dar nu s-a prezentat niciun ofertant interesat. Următoarea licitație va fi organizată la începutul anului 2016, iar dacă nici atunci nu vor fi ofertanți se va trece la negocieri directe cu un singur ofertant calificat (dacă el va exista), la un preț redus cu 10%.

   Dacă vă întrebați cum a ajuns o clădire să desfigureze centrul vechi vreme de 20 de ani, fără a se ajunge la un consens privind utilitatea sau inutilitatea ei și fără a fi trase la răspundere persoanele care și-au dat consimțământul, lămuririle sunt greu de dat. Pe de-o parte am avut administrația locală pervertită care ne-a batjocorit istoria, iar pe de altă parte am avut comunitatea apatică a cărei toleranță inexplicabilă a dat naștere unei orânduiri maligne, astfel că acum ne rămân două opțiuni: fie o folosim, fie o demolăm.

Tudor Groza